De ce este David Cameron un erou

Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

David Cameron cade, azi, sub judecata pripită a contemporanilor. Toţi activiştii Europei, de la Jean-Claude Juncker, pînă la cel din urmă şmecheraş politic din Estul gri, spun că premierul britanic a fost prost – nu trebuia să organizeze referendumul. Trebuia să facă exact aşa cum se face în Europa: din 2007 încoace, nimic despre Europa nu mai merge la referendum. Democraţia UE se consumă în parlamente. Poporul se conduce, nu se întreabă! Altfel, desigur, nimeni nu vorbeşte mai vibrant despre democraţie decît Europa.

Lui Cameron i se impută organizarea referendumului, spunîndu-se că a încercat să rezolve o problemă de partid pe seama Europei. Într-o Europă a clişeelor, şi acesta este un clişeu. Problemele de partid cu adevărat serioase sînt, într-o democraţie, probleme politice ale societăţii. Desigur, există întotdeauna într-un partid micile şicane interioare care nu au nici o relevanţă publică, dar nu acesta este cazul nostru. În cazul lui Cameron, problema zisă de partid era o problemă naţională reală, metabolizată în Partidul Conservator. Problemele de partid ale lui David Cameron sînt tipice pentru orice partid democratic şi nu cred că există lider politic să nu le fi avut. Doar că, de data asta, problemele de partid s-au dovedit rapid a fi probleme ale electoratului. Mai concret, începînd cu anii 2011-2012, tabăra anti-UE a electoratului britanic a devenit tot mai consistentă. Aşa cum, subliniez, devine şi în Franţa, de pildă. Partidul Conservator a înţeles că această evoluţie, alimentată fiind şi de apariţia unor oferte politice structurate pentru antieuropeni (mă refer la UKIP), îi va diviza electoratul, pentru că cei mai mulţi antieuropeni se recrutau din rîndurile conservatorilor. Pe scurt, tot mai mulţi votanţi conservatori preferau noile formaţiuni vădit anti-UE. Mai mult, această mişcare de electorat a fost însoţită de o mişcare similară în partid. Legaţi de electorat cum nu sînt mulţi politicieni pe continent, parlamentarii britanici conservatori au început să urmeze linia alegătorilor în dauna coeziunii partidului. Presat de aceste două tendinţe, Cameron a ales soluţia cea mai corectă din punct de vedere democratic: referendumul. Faptul că a făcut bine promiţînd un referendum în 2013 şi 2014 s-a dovedit în alegerile din 2015, cînd partidul său a cîştigat detaşat alegerile parlamentare. Electoratul a apreciat că prim-ministrul asumă, curajos, dorinţa sa. De altfel, dovada supremă că referendumul nu a fost deloc forţat şi că, dimpotrivă, chestiunea apartenenţei ţării la UE era de extremă importanţă pentru britanici este participarea la vot – niciodată, cu nici un alt prilej, nu au venit la urne atît de mulţi cetăţeni britanici în ultimii 25 de ani! Aşadar, chestiunea ardea pe agenda cetăţeanului. Sigur, soluţia lui Cameron nu este europeană. Pe continent, partidele preferă să nu vadă/audă ce cred popoarele despre UE. Abia pe continent, UE  e o treabă de partid. Pentru Cameron, UE  a fost o treabă a poporului. Sigur că rezultatul referendumului a fost dezamăgitor, aşa cum este şi poporul de cele mai multe ori. Dar mi se pare revoltător să-i reproşezi lui Cameron că a întrebat poporul încotro vrea să‑i meargă ţara. Dacă nu ne mai place asta, atunci să spunem deschis că vrem o democraţie limitată. Dar nici asta nu spunem. Şi continuăm să-i reproşăm lui Cameron că a organizat referendumul.

În al doilea rînd, premierului britanic i se reproşează că a pierdut acest referendum. Acest al doilea reproş are ceva mai mult sens decît primul. Campania lui Cameron nu a fost foarte credibilă. El însuşi era cunoscut ca un eurosceptic, cum putea să spere că oamenii îl vor percepe ca pe un pro-european? El însuşi criticase Uniunea atît de dur cu atît de multe ocazii, cum putea spera să pară acum prietenul şi susţinătorul ei? Avea, teoretic, o singură şansă: să pledeze pentru Marea Britanie în interiorul UE şi nu pentru UE cu Marea Britanie ca membru. Exact asta a încercat să facă, dar nu prea i-a ieşit. Campania „Remain“ a fost, într-adevăr, neinspirată. Agi­tînd perspective apocaliptice în cazul în care ţara părăseşte UE, campania „Remain“ nu a făcut decît să intre în jocul spaimelor, pe care cei care au condus campania „Leave“ îl practică de ani de zile. Din punctul de vedere al campaniei, „Remain“ a acceptat să joace pe terenul propriu celor de la „Leave“ (gravă eroare strategică) şi au pierdut. Ca prim-ministru, David Cameron a organizat trei referendumuri. Pe primele două le-a cîştigat. Pe acesta, poate cel mai important, l-a pierdut. Putem oricît să-i criticăm campania, dar să-i criticăm decizia de a-şi consulta poporul – nu. Iar diviziunea pe care o vedem acum în societatea britanică nu s-a produs în seara zilei de 23 iunie. Diviziunea exista, apăruse cu mulţi ani în urmă şi crescuse în timp. Majoritatea cetăţenilor britanici nu vor în UE. Şi nu doar o majoritatea britanică s-a săturat de UE. O majoritate cehă, o majoritate daneză, o majoritate olandeză, ba chiar şi o deocamdată firavă majoritate franceză par a se fi săturat. Trebuie să înţelegem rapid că problema nu este dincolo, ci dincoace de Canalul Mînecii. Şi ce facem noi, în democratica noastră Uniune? Păi, în primul rînd, o ţinem tot aşa. „Mai multă Europă!“, strigăm din toţi bojocii. Apoi, avem grijă ca mersul nostru spre „mai multă Europă“ să nu cumva să intersecteze poporul. După mintea politicienilor democraţiilor noastre, cel mai bun lider se conduce după ideea „cîinii latră, caravana trece“, cu mirifica Uniune pe post de caravană şi cetăţenii ei pe post de cîini. Deocamdată, un singur lider politic a decis să-şi respecte poporul într-atît încît să-l întrebe. Şi a plătit pentru asta. În Panteonul democraţiilor, acest lider politic merită un loc în faţă. Astăzi, în democratica UE, a devenit un act de eroism să convoci un referendum. Eroismul în democraţie nu este să eviţi poporul, ci să-l întrebi, să încerci să-l convingi şi, dacă nu poţi, să pleci. Se confruntă, de fapt, două modele: modelul Juncker este să nu întrebi nimic, ci să asculţi doar de cei care te pun şi tot ei te schimbă din funcţie, aceia nefiind alegătorii, şi modelul Cameron, despre care am vorbit mai sus. Merg pe mîna aparent pierzătoare a lui Cameron şi nu pe mîna aparent cîştigătoare a lui Juncker.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Becali
Conference League, „căpușată“ de FCSB și CFR Cluj: Pro TV, decizie drastică după ultimele evenimente
După două etape, FCSB și CFR Cluj au depus deja armele în Conference League, fiind doar preocupate să mai „ciupească“ niște bani.
Prima corvetă pentru marina ucraineană, lansată în Turcia FOTO Facebook Olena Zelenska
Prima corvetă pentru marina militară a Ucrainei, lansată la apă în Turcia
Corveta de tip Ada este un tip de corvetă cu rachete dezvoltată pentru Marina turcă. Navele din această clasă sunt concepute atât pentru patrularea în largul mării, cât și pentru operațiuni antisubmarin.
Spioni ruşi FOTO SHUTTERSTOOCK
Rușii își intensifică acțiunile de spionaj în România: „Vor să știe tot”
Spionii ruși vor să știe tot, de la ce resurse minerale avem până la starea drumurilor sau a căilor ferate din România, atrag atenția experții.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.