De ce este David Cameron un erou

Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

David Cameron cade, azi, sub judecata pripită a contemporanilor. Toţi activiştii Europei, de la Jean-Claude Juncker, pînă la cel din urmă şmecheraş politic din Estul gri, spun că premierul britanic a fost prost – nu trebuia să organizeze referendumul. Trebuia să facă exact aşa cum se face în Europa: din 2007 încoace, nimic despre Europa nu mai merge la referendum. Democraţia UE se consumă în parlamente. Poporul se conduce, nu se întreabă! Altfel, desigur, nimeni nu vorbeşte mai vibrant despre democraţie decît Europa.

Lui Cameron i se impută organizarea referendumului, spunîndu-se că a încercat să rezolve o problemă de partid pe seama Europei. Într-o Europă a clişeelor, şi acesta este un clişeu. Problemele de partid cu adevărat serioase sînt, într-o democraţie, probleme politice ale societăţii. Desigur, există întotdeauna într-un partid micile şicane interioare care nu au nici o relevanţă publică, dar nu acesta este cazul nostru. În cazul lui Cameron, problema zisă de partid era o problemă naţională reală, metabolizată în Partidul Conservator. Problemele de partid ale lui David Cameron sînt tipice pentru orice partid democratic şi nu cred că există lider politic să nu le fi avut. Doar că, de data asta, problemele de partid s-au dovedit rapid a fi probleme ale electoratului. Mai concret, începînd cu anii 2011-2012, tabăra anti-UE a electoratului britanic a devenit tot mai consistentă. Aşa cum, subliniez, devine şi în Franţa, de pildă. Partidul Conservator a înţeles că această evoluţie, alimentată fiind şi de apariţia unor oferte politice structurate pentru antieuropeni (mă refer la UKIP), îi va diviza electoratul, pentru că cei mai mulţi antieuropeni se recrutau din rîndurile conservatorilor. Pe scurt, tot mai mulţi votanţi conservatori preferau noile formaţiuni vădit anti-UE. Mai mult, această mişcare de electorat a fost însoţită de o mişcare similară în partid. Legaţi de electorat cum nu sînt mulţi politicieni pe continent, parlamentarii britanici conservatori au început să urmeze linia alegătorilor în dauna coeziunii partidului. Presat de aceste două tendinţe, Cameron a ales soluţia cea mai corectă din punct de vedere democratic: referendumul. Faptul că a făcut bine promiţînd un referendum în 2013 şi 2014 s-a dovedit în alegerile din 2015, cînd partidul său a cîştigat detaşat alegerile parlamentare. Electoratul a apreciat că prim-ministrul asumă, curajos, dorinţa sa. De altfel, dovada supremă că referendumul nu a fost deloc forţat şi că, dimpotrivă, chestiunea apartenenţei ţării la UE era de extremă importanţă pentru britanici este participarea la vot – niciodată, cu nici un alt prilej, nu au venit la urne atît de mulţi cetăţeni britanici în ultimii 25 de ani! Aşadar, chestiunea ardea pe agenda cetăţeanului. Sigur, soluţia lui Cameron nu este europeană. Pe continent, partidele preferă să nu vadă/audă ce cred popoarele despre UE. Abia pe continent, UE  e o treabă de partid. Pentru Cameron, UE  a fost o treabă a poporului. Sigur că rezultatul referendumului a fost dezamăgitor, aşa cum este şi poporul de cele mai multe ori. Dar mi se pare revoltător să-i reproşezi lui Cameron că a întrebat poporul încotro vrea să‑i meargă ţara. Dacă nu ne mai place asta, atunci să spunem deschis că vrem o democraţie limitată. Dar nici asta nu spunem. Şi continuăm să-i reproşăm lui Cameron că a organizat referendumul.

În al doilea rînd, premierului britanic i se reproşează că a pierdut acest referendum. Acest al doilea reproş are ceva mai mult sens decît primul. Campania lui Cameron nu a fost foarte credibilă. El însuşi era cunoscut ca un eurosceptic, cum putea să spere că oamenii îl vor percepe ca pe un pro-european? El însuşi criticase Uniunea atît de dur cu atît de multe ocazii, cum putea spera să pară acum prietenul şi susţinătorul ei? Avea, teoretic, o singură şansă: să pledeze pentru Marea Britanie în interiorul UE şi nu pentru UE cu Marea Britanie ca membru. Exact asta a încercat să facă, dar nu prea i-a ieşit. Campania „Remain“ a fost, într-adevăr, neinspirată. Agi­tînd perspective apocaliptice în cazul în care ţara părăseşte UE, campania „Remain“ nu a făcut decît să intre în jocul spaimelor, pe care cei care au condus campania „Leave“ îl practică de ani de zile. Din punctul de vedere al campaniei, „Remain“ a acceptat să joace pe terenul propriu celor de la „Leave“ (gravă eroare strategică) şi au pierdut. Ca prim-ministru, David Cameron a organizat trei referendumuri. Pe primele două le-a cîştigat. Pe acesta, poate cel mai important, l-a pierdut. Putem oricît să-i criticăm campania, dar să-i criticăm decizia de a-şi consulta poporul – nu. Iar diviziunea pe care o vedem acum în societatea britanică nu s-a produs în seara zilei de 23 iunie. Diviziunea exista, apăruse cu mulţi ani în urmă şi crescuse în timp. Majoritatea cetăţenilor britanici nu vor în UE. Şi nu doar o majoritatea britanică s-a săturat de UE. O majoritate cehă, o majoritate daneză, o majoritate olandeză, ba chiar şi o deocamdată firavă majoritate franceză par a se fi săturat. Trebuie să înţelegem rapid că problema nu este dincolo, ci dincoace de Canalul Mînecii. Şi ce facem noi, în democratica noastră Uniune? Păi, în primul rînd, o ţinem tot aşa. „Mai multă Europă!“, strigăm din toţi bojocii. Apoi, avem grijă ca mersul nostru spre „mai multă Europă“ să nu cumva să intersecteze poporul. După mintea politicienilor democraţiilor noastre, cel mai bun lider se conduce după ideea „cîinii latră, caravana trece“, cu mirifica Uniune pe post de caravană şi cetăţenii ei pe post de cîini. Deocamdată, un singur lider politic a decis să-şi respecte poporul într-atît încît să-l întrebe. Şi a plătit pentru asta. În Panteonul democraţiilor, acest lider politic merită un loc în faţă. Astăzi, în democratica UE, a devenit un act de eroism să convoci un referendum. Eroismul în democraţie nu este să eviţi poporul, ci să-l întrebi, să încerci să-l convingi şi, dacă nu poţi, să pleci. Se confruntă, de fapt, două modele: modelul Juncker este să nu întrebi nimic, ci să asculţi doar de cei care te pun şi tot ei te schimbă din funcţie, aceia nefiind alegătorii, şi modelul Cameron, despre care am vorbit mai sus. Merg pe mîna aparent pierzătoare a lui Cameron şi nu pe mîna aparent cîştigătoare a lui Juncker.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.