„De ce aș apăra așa ceva?”

Publicat în Dilema Veche nr. 1029 din 28 decembrie – 10 ianuarie 2023
image png

Ultima oară cînd dezbaterile din Parlamentul României au provocat un interes autentic din partea unor sectoare largi de populație, instituția se numea Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, nu era chiar un parlament și se zbătea confuz să găsească un compromis între interesele fostei nomenclaturi comuniste și idealurile revoluției din 1989. Dezbaterile erau difuzate de televiziunea publică (singura disponibilă) și acelea sînt momentele în care s-a format opinia dominantă față de cea mai importantă dintre instituțiile democrației românești. Opinie care n-a fost niciodată favorabilă, iar în deceniile care s-au scurs de atunci s-a consolidat undeva pe liniile „niște oameni fără merite iau decizii pe care nu le înțeleg prea bine”. Adesea, în discursul public, termenul de „aleși” este folosit cu o nuanță ușor peiorativă sau sarcastică. 

Nu există un sondaj care să fi întrebat românii care e instituția publică pe care o disprețuiesc cel mai mult, însă dacă ar exista cu siguranță legislativul ar fi undeva pe primele locuri. 

România nu e neapărat specială din punctul ăsta de vedere. Aproape nicăieri în lume, parlamentele nu sînt în topul instituțiilor publice. Ar fi și dificil să fie – adunări ale căror rezultate depind de negocieri și compromisuri nu pot mulțumi plenar societăți a căror complexitate a depășit de mult faza maniheistă a existenței. 

Așteptările sînt așadar mici. Cu toate astea e foarte greu să nu observi un soi de degradare vecină cu căderea în derizoriu a dezbaterilor din „organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”. 

Faptul că un deputat poate amenința o colegă senatoare cu cuvintele „Te agresez sexual, scroafo!”, un alt deputat încearcă să își urecheze un coleg, alții se înjură aproape deschis pe holuri nu poate fi ignorat. Nu demult, un demnitar străin își anula discursul în fața deputaților și senatorilor români de teamă că va fi întrerupt și jignit de către membri ai auditoriului. Frecvența acestor incidente crește, iar dezbaterile pe chestiuni serioase cad în plan secund. 

Sigur, explicația simplă stă în calitatea oamenilor. Parlamentul României este dominat de la stînga la dreapta de oameni cu biografii neclare și cariere incerte. Dintre aceștia foarte puțini au convingeri reale, pe care le pot susține în public. Autonomia lor este, din acest motiv, limitată. Cei mai mulți dintre ei preferă să se ascundă după formule prefabricate sau să tacă pur și simplu patru ani de zile. Cei mai ambițioși înjură. 

Altă explicație stă în procesul de selecție intern al partidelor. Dar asta e o temă pentru altă zi. 

Am stat să mă gîndesc dacă e bine să reproduc citatul amintit mai sus. Mi-am dat seama că dacă l-aș parafraza sau aș înlocui apelativul jignitor cu niște puncte n-aș face decît să contribui la piesa de teatru a cărei teză e că astfel de incidente sînt izolate, trecute cu vederea. Dacă exprimarea respectivă deranjează, atunci trebuie făcut ceva. Dacă nu deranjează, reproducerea ei nu e greșită. Mai devreme sau mai tîrziu trebuie privite direct aceste situații și luată o decizie. Acesta e noul normal? 

În treacăt fie spus, amenințarea deputatului are ceva bizar în ea. În vorbirea curentă, din spatele blocului, nimeni nu spune nimănui „te agresez sexual”. Omul nu se ferește să o jignească pe doamna („scroafă”), dar se ferește de predicat.  E cumva jenat și exprimarea arată un soi de premeditare prost calculată. Amenințarea (gravă, indiferent de formulare) e acolo, dar în același timp mascată într-o exprimare formală care o duce oarecum în ridicol. 

Cine „să facă ceva”? Răspunsul e simplu: conducerea Parlamentului. L-am auzit pe Alfred Simonis, președintele interimar al Camerei Deputaților, rostogolind toate cuvintele necesare în astfel de contexte, dar micul său speech nu a fost urmat de nici o acțiune. La Senat, dl Ciucă nu pare să capabil să înțeleagă că patronează placid asupra unei instituții care putrezește lent cu fiecare ședință în care regulamentele sau bunul-simț sînt călcate în picioare. Din meschinărie, calcul politic sau indolență, toate aceste incidente sînt ignorate. În apărarea celor doi și a Birourilor Permanente pe care le conduc se poate invoca și lipsa de precedente în care membrii Parlamentului să fie sancționați drastic pentru derapaje grave. Dar o astfel de apărare nu face decît să sublinieze ce anvergură mică au cei doi. 

Și mai arată un lucru – faptul că funcțiile pe care le dețin nu sînt direct dependente de performanțele lor în scaunele respective. Un politician care ține cont de opinia publică sau e ghidat de o busolă morală ar fi intervenit ferm. Din respect pentru instituție și din respect de sine. 

Sigur, felul în care își gestionează membrii Birourilor Permanente carierele politice nu e relevant pentru multă lume. Relevantă este însă deriva Parlamentului național în vremuri suficient de tulburi cît să fie nevoie de un pic de leadership. 

Înjurăturile sau amenințările nu vor dărîma o întreagă arhitectură instituțională, dar dacă vreodată se va pune serios problema unei amenințări grave și iminente la adresa democrației românești, vor fi destui care se vor întreba: „De ce aș apăra așa ceva?”.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.