„...De behăie”, „de rage”, „de-mpunge”

Tiparul consecutiv cu valoare superlativă (bea de stinge, mănîncă de rupe, muncește de se spetește, prost de dă-n gropi etc.) este foarte productiv în româna colocvial-argotică actuală. Acțiunea sau starea descrisă de un verb și proprietatea exprimată de un adjectiv sînt prezentate, prin intermediul unei consecințe, ca extrem de intense. Propozițiile consecutive, mai ales cele scurte (de rupe, de stinge, de se usucă) tind să devină simple mărci cantitative, echivalente cu foarte mult. E interesant felul în care seria de expresii se îmbogățește cu noi formule care se răspîndesc la un moment dat; construcții care inițial caracterizează o acțiune specifică pot fi ulterior extinse și la alte situații, cu care nu se mai potrivesc semantic la fel de bine. Seria care se combină cu situațiile cele mai diferite este cea conținînd verbe ale deteriorării și ale distrugerii (rupe, se sparge, stinge, moare, se omoară). Alte construcții sînt mai specifice, provenind dintr-o schimbare semantică metaforică sau metonimică. De exemplu, superlativele de behăie, de rage și de-mpunge sînt legate de metaforele clișeizate animaliere funcționînd ca insulte: oaie și bou. Formula de intensificare de bubuie poate evoca distrugerea, dar și efectul sonor, dovada evidentă, de-a dreptul explozivă, a unei caracteristici (legîndu-se astfel de behăie și rage).

Formula superlativă de behăie are atestări recente destul de variate în registrul non-standard; exemplele de mai jos provin aproape exclusiv din comentarii libere ale cititorilor la diferite articole de presă, nu din articolele propriu-zise. Contextul cel mai stabil este de caracterizare extremă a lipsei de inteligență (pentru că oaia este un prototip animalier al prostiei în româna populară): „ăia care fac regulile sînt proști de behăie” (imed.ro); „e proastă de behăie” (adevarul.ro); „românii fac pe deștepții, dar sînt proști de behăie” (contributors.ro). Frecvența cu care este folosită formula pitorească a condus deja la asocierea ei cu alte trăsături negative pe care le intensifică: „Oare or fi și urîte de behăie emoticoanele lor?” (quebec.ro); „ei sînt frustrați de behăie” (gsp.ro). Cînd prostia este exprimată printr-o altă metaforă insultătoare, rezultatul e o contradicție destul de curioasă între atributele animaliere: „e bou de behăie” (stiridecluj.ro). Formula de behăie se folosește și ca intensificator al acțiunii verbelor: „repară ăștia de la asigurări de behăie la mașina lui” (gmclub.ro); „muncește de behăie, se duce și la școală, învață și pentru examene” (psnews.ro). Spre deosebire de combinația cu adjective, unde e vorba întotdeauna de o trăsătură negativă, asocierea cu verbele poate intensifica și acțiuni sau stări pozitive: „Merge de behăie! E super tare” (emag.ro); „Îi doare la bască, au bani de behăie” (portalsm.ro). Extinderea pozitivă putea porni de la utilizările ironice, dar este oricum explicabilă, pentru că în multe expresii superlative opoziția dintre sensul negativ și cel pozitiv se neutralizează, intensitatea fiind singura care contează.

Superlativul de rage, care pare a fi mai vechi, este legat, ca și echivalentul de-mpunge, de metafora insultătoare a boului; în marele dicționar academic (Dicționarul limbii române), se precizează că verbul a rage se referă în primul rînd la „vite cornute” și doar prin extensie la alte animale: „Prost de rage, dar plin de importanţă” (goodreads.com). Destul de multe atestări are în prezent formula de-mpunge: „săracu’, e prost de-mpunge” (contributors.ro); „a distinge între un prostuț și un prostovan, un prostălău, un prost cu carul sau un prost de-mpunge” (crisana.ro); „Revoluţia tinerilor, prin ochii unui primar de provincie: «Toţi ăştia sub 40 de ani sînt proşti de împung»” (adevarul.ro).

Lista de superlative expresive este deschisă. În sfera sonorităților stridente se situează și mai rar folositul de piuie („analfabeți, inculți, proști de piuie”, stiripesurse.ro), precum și expresia de bubuie, foarte la modă în registrul colocvial de pe la începutul anilor 2000. Aceasta se folosește preferențial tot ca intensificator al prostiei – „șefii tăi sînt proști de bubuie, deși se cred mari strategi” (g4media.ro), „sînt proști de bubuie și nu știu să facă nimic” (stirilezilei.ro) –, dar are și utilizări ironice – „românii sînt deștepți de bubuie!” (facebook.com) – și numeroase extinderi ludice: „frumoasă de bubuie” (cancan.ro), „minte de bubuie” (gsp.ro), „doarme de bubuie” (wattpad.com), „duduie economia de bubuie” (comentacii.ro).

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).