Dați un google...

Schimbările rapide din tehnologiile informatice și ale comunicării au produs în ultimii ani la fel de rapide transformări în limbaj: împrumuturi, calcuri și creații lexicale impuse imediat în uz, uneori abandonate la fel de repede din vocabularul curent și din memoria colectivă. În aceste condiții, poate fi instructiv să reluăm teme de actualitate lingvistică de acum cîțiva ani, pentru a observa dacă primele observații și eventualele previziuni se confirmă sau nu.

Motorul de căutare Google a depășit două decenii de existență, ceea ce nu reprezintă, pînă la urmă, un timp foarte îndelungat. Cînd a apărut, spre sfîrșitul anilor ʼ90, era doar unul dintre cele care își ofereau serviciile utilizatorului obișnuit: era un necunoscut, față de AltaVista, de exemplu, dar simpatic și eficient, vesel și elegant în simplitatea paginii de pornire (prin fundalul alb și lipsa anunțurilor de tot felul). Pe măsură ce Google se impunea ca mijloc preferat de căutare, s-a dezvoltat mai pretutindeni și un vocabular specific. Stilul colocvial a produs rapid derivate: a început să se folosească și în română un verb – a googăli, cu sensul „a căuta pe Internet prin intermediul motorului de căutare Google” – corespondent, scris într-o formă mai mult sau mai puțin fonetică, al verbului englezesc to google (ca și al germanului googeln, italienescului googlare etc.). De la început, cum observam pe atunci, motorul de căutare era perceput metaforic ca un spațiu, nu ca un instrument: oamenii căutau ceva pe Google, nu cu Google. Bîlbîiala unui politician a lansat acum vreo zece ani forma goagăl, intens folosită apoi cu intenții ironice și ludice.

Forma goagăl este încă în circulație – „trebuie și programatorii Goagăl să-și justifice lefurile cumva” (hotnews.com); „caută pe goagăl să vezi cît a fost scorul cu columbienii” (gsp.ro). Exemplele precedente și cele care urmează provin în cea mai mare parte din comentariile cititorilor, nu din textul propriu-zis al știrilor de pe site-urile respective Verbul a googăli (sau a gugăli), inovația spectaculoasă a anilor trecuți, nu a dispărut: „Ia googălește tu și vezi cîți ani ați guvernat” (g4media.ro); „românul, creativ ca profil, își «googălește» simptomatologia” (zenmedical.ro); „într‑o doară, am googălit cuvîntul” (dor.ro); „am googălit să văd ce se spune pe net despre ștevie” (aromaverde.ro). Verbul apare și în  construcția tranzitivă cu obiect direct uman: a googăli pe cineva înseamnă a-i căuta numele pe Google: „v-am gugălit și îmi reiese că din 2008 sînteți director/supraviețuitor mare la Minister” (republica.ro).

Între timp, preferințele vorbitorilor par totuși să se fi schimbat, noul verb pierzînd teren în fața unei construcții care tinde să devină o locuțiune verbală: a da un google. Se confirmă astfel preferința registrului colocvial pentru construcții cu cîteva verbe de bază (a da, a lua, a băga etc.), care au avantajul de a păstra cuvîntul recent, împrumutat de obicei din engleză, în forma inițială. Noua construcție este foarte frecventă: „îți recomand să cauți pe net (dă un google) cîteva site-uri” (bursa.ro); „rămăseși fără net și nu poți da un google?” (g4media.ro); „Ți-e lene să dai un google sau chiar nu înțelegi explicațiile găsite?” (mygarege.ro). Sintagma cu verbul la persoana a doua plural (la imperativ, cel mai adesea) – dați un google – are (pe Google, desigur) nu mai puțin de 17.500 de rezultate („dați un google după numele lui”, adevarul.ro; „dați un google cu termenul «vrăjitoare București»” lucianmandruta.com etc.). Căutarea poate fi scurtă sau rapidă: „Dă un google mic și găsești destule” (hotnews.ro); „daţi un Google rapid să vedeţi unde îl găsiţi – veţi fi impresionaţi” (revistaramuri.ro).

Construcția cu verbul a da a fost probabil, într-un prim moment, mai transparentă, obiectul verbului fiind căutarea (pe) Google (în versiunea românească) sau (în engleză) Google search: „dă o căutare pe Google”  (ziare.com); „Dați un google search și verificați” (gsp.ro). Substantivul google (scris cel mai adesea fără majusculă inițială) a preluat, metonimic, tot conținutul formulei abreviate Google search. Tot cu verbul a da se construiesc și alte instrumente speciale asociate motorului de căutare: „dați un google translate” (ziare.com),  „eu «am dat un google earth» și am găsit doar lacul de la Dumbrăvița” (barcaholic.ro); „dă un google maps” (tpu.ro).

Verbul  a da este dintre cele mai productive mijloace de formare a locuțiunilor, de multe ori în concurență cu derivarea: a da bip, a da share, a da click (față de a bipăi. a șerui, a clicka sau a clickăi), a da like etc. În construcții similare, verbul a băga aduce o notă mai pronunțat populară, de registru nonstandard: „dar hai, uite, așteptăm, bagă un google și arată-ne și nouă unde scrie aberația asta a ta” (gsp.ro); „bagă un google și vezi” (forum.softpedia.com).

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).