Dat în fapt şi săltat

Numărul argotismelor pătrunse în limbajul public actual e destul de mare: în mod special al celor legate de numeroasele scandaluri de corupţie, afaceri ilegale, furturi, procese din actualitatea politică şi „mondenă“. Vocabularul lumii interlope nu mai este prezent doar în reportaje sau ştiri de senzaţie, ci şi în informaţiile politice, în editoriale şi dezbateri. Unii termeni sînt denotativi, chiar „tehnici“, necesari pentru a descrie cît mai exact fenomenele; majoritatea au fost însă folosiţi pentru nota lor de pitoresc şi culoare locală. Din inventarul formulelor argotice apare tot mai des, în contexte destul de serioase,

al cărei sens e similar celui al altor locuţiuni –

sau

De fapt, expresia are o utilizare tranzitivă, în care sensul ei „interlop“ este „a denunţa“, „a deconspira“, „a trăda“ – şi una reflexivă – „a se deconspira“, „a-şi trăda intenţiile“. Ambele sînt actualizate de multe ori în presă: „Dacă fata care l-a reclamat şi l-

consideră că s-a făcut dreptate, avocatul bărbatului vrea să atace decizia magistraţilor“ (

); „

chiar de «fratele» său, la ultimul termen din dosarul «Valiza»“,

, 27.03.2013; „Ministrul D.

(

2.11.2007). În alte contexte, mai informale, expresia se foloseşte chiar mai des şi cu un sens mai general: „noul iubit al Adelinei

(

); „B.

A recunoscut că se iubeşte cu A.“ (

). Expresia

nu este înregistrată de dicţionarele noastre generale şi – fiind alcătuită din cuvinte ale lexicului de bază, poate asociate şi cu termenii juridici tradiţionali

sau

– e greu să i se fixeze o dată de naştere. Ar putea fi mai veche şi populară – sau pur şi simplu o refacere destul de recentă; se prea poate ca unor vorbitori să nici nu le evoce registrul argotic. 

L a fel de uşor pare să pătrundă în contexte aparent neutre verbul a sălta, cu unul dintre sensurile sale argotice: „a ridica de la domiciliu“ sau „a aresta“. Sensul nu este cuprins, desigur, în dicţionarele generale. Nu e greu de înţeles cum s-au produs, pornind de la înţelesul general al construcţiei tranzitive a verbului – „a mişca, a deplasa din loc ridicînd (uşor) în sus“ –, extinderile metaforic-glumeţe ale argoului. Cele mai vechi atestări ale acestora sînt din anii ’20 ai secolului trecut, cînd a fost înregistrată o formulă codificată pentru îndemnul de a fura ceva (de obicei, portofelul victimei): „Saltă şi ia-ţi darul!“ (Barbu Lăzăreanu, în Adevărul literar şi artistic din 1923). Glosarele şi dicţionarele de argou cuprind şi sensul mai general „a fura“ („din ăia care saltă portofele“, curier.ro; „Nicu sălta valize“, România liberă, nr. 1255, 1994). Mai tîrziu în literatură şi în presa de după 1989, a fost atestat şi sensul „a aresta“: „Fusese «săltat» din pat, la ora lăptarului“ (Paul Goma, 1990); „Riscau ca, dacă nu-şi aranjau bine ploile, să fie săltaţi“ (Adevărul, nr. 399, 1991). Ambele sensuri pot fi actualizate în acelaşi enunţ, producînd un joc de cuvinte: „E vorba despre şuţul mărunt, care saltă portofele, pînă cînd e săltat şi el“ (metropotam.ro, 16.06.2008). 

este folosit în prezent în orice context, pierzîndu-şi de fapt expresivitatea prin repetiţie şi devenind supărător prin abuz: „După darul de nuntă, pe mire l-

mascaţii“ (

); Primarul Iaşiului,

de DNA“ (

); „Fratele unui deputat a fost săltat de poliţişti din faţa unui club“ (

); „Nu a mai aşteptat să-l

Proxenetul M. s-a predat de bunăvoie“ (

); „Baronul de Buzău, avertizat de vrăjitoare că-l vor

(

) etc. 

Limbaj şi politică

101 cuvinte argotice