Darwine, probleme, mah?

Teoria lui Darwin nu dă nimic de băut de ziua ei. N-are de ce, e supărată. Urmaşii maimuţelor nu s-au putut mulţumi cu statutul prea modest şi s-au întors la titlurile nobiliare ale lui Adam şi Evei. Sîntem după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Fireşte, nu te poţi întreba în biserică de ce seamănă aşa de tare maimuţa cu omul. La noi nu, la americani e loc, şi există şi un răspuns: teoria design-ului inteligent. Adică, vedeţi dumneavoastră, creaturile astea toate din jurul nostru, care mănîncă, rîgîie, fac caca, scuipă, fac cu ochiul, iubesc şi violează, vomită şi ucid, scriu poezii şi înjurături în veceuri, toate creaturile astea minunate care sîntem noi nu puteau apărea de la sine. Trebuie să le fi creat cineva deştept, că prea bine au ieşit! De-aia şi seamănă maimuţele cu oamenii. Pentru că onorabilul Creator a făcut mai întîi o ciornă. Dar să încetăm cu ironiile pînă nu cade fulgerul şi ne arde în plin proces de creaţie (neinteligentă, literară!). Şi să luăm maimuţa de coadă: ce naiba a păţit evoluţia în şcoli? Înţeleg ca politicienii să aprindă lumînări în public, înţeleg că vedetele trebuie să se roage înainte de concert (după ce în prealabil cineva a înştiinţat paparazzi), înţeleg că trebuie să chemăm un sobor de preoţi la inaugurarea lucrărilor la centrala nucleară (culmea ironiei, după părerea mea de păcătos!). Dar nu pricep în nici un chip de ce copiii trebuie să se întoarcă la cartea de biologie din 1838. Să recapitulăm faptele: nu există nici o altă explicaţie raţională pentru istoria speciilor Pămîntului decît evoluţionismul. Ştiinţa care s-a adăugat de la Darwin încoace n-a făcut decît să nuanţeze teoria, nu s-o contrazică. E clar că acum trei miliarde de ani o creatură infimă a pornit aventura vieţii pe Pămînt " ce e de discutat e doar cum a ajuns tocmai aici, la periferia galaxiei, într-un cartier care avea să se dovedească mai tîrziu rău famat. E clar că teoria desenului inteligent ne propune, de fapt, un Dumnezeu care vine din cînd în cînd pe Pămînt, cam o dată pe săptămînă, începînd cu ziua apariţiei primei celule şi pînă astăzi, la ora închiderii ediţiei. Vine, mai face cîte o specie, e foarte atent ca ea să dispară cînd condiţiile de mediu se schimbă, după care e la fel de atent să deseneze alta, adaptată celor noi. Face treaba asta miliarde de ani, după care, modest, ne spune, într-un document intern al unei secte din Orientul Mijlociu, că i-au fost necesare doar şapte zile. Şi că a fost mulţumit de toată povestea. Hai-da de! Doar pentru că ne e cu disperare spaimă de moarte, nu putem să acceptăm asemenea poveste! Doar pentru faptul că ne e teamă de bigoţii ajunşi în poziţii de putere nu înseamnă că trebuie să acceptăm spălarea pe creier a copiilor noştri. Cu ce e mai bună şcoala asta decît regimul care ne-a obligat pe toţi tocmai la evoluţionism şi materialism ştiinţific şi economie politică socialistă? Cu ce e mai bun Dumnezeu cu forţa, decît Marx cu de-a sila? Fac parte din generaţia care-a fost torturată cu tîmpeniile din manualele anilor ’80. Acum, copiii mei sînt puşi să repete formule care seamănă suspect de mult cu Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată. Ce au în comun? Principiul sfînt (scuzaţi!) al oricărei dogme: Crede şi nu Cerceta! Nu luaţi acest articol ca o instigare la ateism. Biserica are loc în viaţa noastră, tot aşa cum sîngele are loc în corpul omului, chiar e produsul evoluţiei, şi nu al Celui de Sus. Însă biserica, inclusiv a noastră, trebuie întîi să se împace cu ştiinţa. Aşa cum se împacă cu motoarele cu ardere internă, cu televizorul, cu e-mail-ul şi calculatorul. Toată treaba asta cu evoluţia scoasă din şcoli e ruşinoasă în primul rînd pentru integritatea intelectuală a slujitorilor ei. Biserica trebuie să accepte că Dumnezeu nu poate fi folosit ca explicaţie pentru exact aceleaşi lucruri ca acum 5000 de ani! Şi tot ea trebuie să vrea să-şi vadă turma liberă, nu înjugată. Asta e adevărata moştenire a lui Iisus. Chiar şi în cazul în care El e fiul Evoluţiei.