Dana şi Mona
"Doamnă Mona Muscă (...), Cu toţii aţi intrat, indiferent de locul pe care-l ocupaţi în schemă, nu în slujba poporului român (cum vă lăudaţi toţi securiştii la televizor), ci a unei mafii organizate statal, instalate la putere în urma unei ocupaţii şi îndreptate împotriva poporului român şi a istoriei sale. Cu toţii v-aţi avut în vedere - dar pe seama celorlalţi - numai pe voi, cu toţii aţi avut un avantaj sau aţi sperat să obţineţi unul: puterea sau o fărîmă de putere, o Ťaflare în cărţi» cît de mică, un ban, o promovare, o călătorie Ťafară». Cu toţii, intrînd în raza acestei instituţii, aţi trăit mai bine pe seama noastră şi a fricii noastre (...). În halul în care ne aflăm acum, nu avem timp de nuanţe. Nu-mi cereţi să disting între femeia cu cîrpa de pe coridor, între dvs. ca turnătoare şi generalul Pleşiţă care bătea sau care punea la cale crima. Nu mai jucaţi teatrul acela dezgustător, nu mai faceţi pe mironosiţa şi pe îngrijorata de soarta Ťcopiilor arabi». Ştiaţi prea bine, semnîndu-vă angajamentul, cu cine aţi intrat în cîrdăşie. Nu vă mai ascundeţi după piersic: aţi fost turnătoare, de bunăvoie şi neşantajată de nimeni." (Gabriel Liiceanu, Cotidianul, 15 august 2006) "În 1989 am stat două luni în celulele Securităţii de pe Calea Rahovei (...). Am fost bătut, terorizat psihic, umilit, înfometat şi ameninţat, dar, mai ales, acuzat de Ťpropagandă şi acţiuni împotriva orînduirii socialiste», cu condamnare între 5 şi 15 ani. Timp de două luni am dat sute de declaraţii, familia mea a fost terorizată, iar prietenii, colegii şi vecinii mei au fost nevoiţi să dea declaraţii despre mine. Nu ştiu ce au spus fiindcă CNSAS nu-mi Ťgăseşte» dosarul. Nu mai ştiu ce am declarat eu fiindcă nu-mi pot vedea propriile declaraţii. Îmi amintesc însă că am încercat să îi disculp pe ceilalţi, dar nu îmi amintesc exact ce am scris atunci. Şi nu au trecut Ťdecît» 16 ani. De aceea o cred pe Mona cînd spune că nu-şi aminteşte (...). Este oare Mona Muscă vîrful de lance al fostei Securităţi pentru a începe cu ea deconspirarea ei? Prietenia pe care i-o port mă face subiectiv şi mi-e greu să judec dacă Mona este cu adevărat vinovată din punct de vedere moral. Am urmărit însă activitatea politică a Monei Muscă de după 1990 şi pot spune că este una dintre cele mai morale persoane pe care le-am cunoscut în politica românească. Nu ştiu dacă aceasta poate fi suficient pentru a o ierta pentru cele întîmplate în 1977. Voi afla după ce voi şti mai multe din dosarul ei (...). Cred că vina trebuie stabilită în funcţie de răul pe care gesturile sau acţiunile lor le-au făcut celor din jur." (George Sava, România liberă, 14 august 2006) (C. G.)
