Dacă povestea asta v-a plăcut...
În timp ce partidele social-democrate organizează dezbateri privind programul şi caută personalităţile capabile să lupte şi să cîştige alegeri în numele lui, extrema stîngă - comuniştii - reapar pe scena politică nu ca rezultat al unor revoluţii, ci pe calea alegerilor democratice. În Germania, insuccesele "marii coaliţii" (creştin-democraţii alături de social-democraţi) au dus la concesii reciproce şi astfel s-au diluat programele ambelor forţe politice. Au cîştigat extremele, discursul lor radical e perceput ca o garanţie a consecvenţei. În unele landuri germane, comuniştii au ştiut să exploateze electoral spaimele de globalizare, de reforme care să continue diminuarea impactului creat de reţeaua de ajutor social pînă acum consubstanţială statului german. Comuniştii se bucură de popularitate în fostele landuri estice: egalitarismul creează puternice nostalgii. Dar comuniştii au obţinut locuri în parlamentele locale şi în landurile occidentale, Hesse şi Saxonia Inferioară, ca şi în oraşul Hamburg. Stînga promite realocarea de resurse pentru refacerea reţelei de ajutoare sociale, săptămîna de muncă mai scurtă, salariul minim naţional şi impozitarea marilor averi. "Se prezintă ca o alternativă la Ťcapitalismul sălbatic» şi nu simt nevoia să se distanţeze de trecutul comunist, deşi condamnă epoca stalinistă, Ťdeturnare criminală a ideilor socialismului». Pe plan extern, pledează pentru legături mai strînse cu Cuba şi Venezuela şi critică în termeni duri Ťimperialismul» Statelor Unite. Persistă acuzaţiile de colaborare cu Stasi a unor lideri. Unul dintre cei proaspăt aleşi în Parlamentul Saxoniei Inferioare a afirmat la un post de televiziune că Stasi a luptat cu succes împotriva Ťforţelor reacţionare» şi că Zidul Berlinului nu a fost construit ca să oprească hemoragia spre Vest a locuitorilor din Est, ci pentru a-i ţine pe occidentali departe de Germania de Est. După aceste afirmaţii a fost nevoit să demisioneze" (Washington Post). Mai trăiesc încă oamenii care ştiu cum a fost cu Zidul. Dar e limpede cum va arăta propaganda comunistă peste zece-douăzeci de ani. (M. B.)
