Cuvinte care construiesc ficțiuni

Publicat în Dilema Veche nr. 948 din 9 – 15 iunie 2022
HCorches prel jpg

Cînd eram copil, nu mă gîndeam prea tare că voi deveni profesor. Și, cu atît mai puțin, că voi ajunge să scriu literatură, ca să nu am aroganța de a mă numi scriitor, chiar dacă alături de semnătura mea apare acest cuvînt, pe care îl accept cu sfială mai degrabă. Ce mă gîndeam că voi deveni?

Una dintre opțiuni a fost medicina și cred că, dacă aș fi depus efortul necesar spre a trece de chinul disciplinelor realiste obligatorii, aș fi fost un medic bun. Mă vedeam lejer în ipostază de chirurg, simțeam atracție în această direcție și la Palatul Copiilor, pe atunci al Pionierilor, mă înscrisesem la ceva cursuri de biologie, unde eram fascinat de disecțiile demonstrative ale profesorului. Ba chiar s-a întîmplat ulterior, după aventura unui an de teologie pastorală, de unde am fost nevoit să mă retrag, pentru că mi s-a spus că nu am vocație, să fac timp de un an și o școală de asistenți medicali, unde îmi plăcea destul de mult, dar am renunțat pentru că nu o puteam duce în paralel cu Literele.

O altă opțiune ar fi putut fi arta plastică, am fost pasionat și de pictură, iar o vreme, prin ultimii doi ani de liceu, ba chiar și după aceea, mă mai jucam cu pensulele, aveam și prieteni din branșă. Dar era un domeniu pe care îl descoperisem oarecum prea tîrziu pentru a mai merge la facultatea de profil, căci îmi lipsea experiența necesară.

M-aș fi putut face, cu siguranță, psiholog. Am avut și în această direcție o încercare, în perioada de după experiența eșuată cu teologia pastorală, vreo cîteva luni am tocit manualul de psihologie, pentru a da la facultatea de profil. Nu s-a întîmplat în cele din urmă, dar a redevenit o pasiune a mea în ultimii ani și, de-a lungul timpului, pînă în ziua de astăzi, mulți prieteni sau amici mi-au spus că aș fi putut alege o carieră de psihoterapeut, în urma dialogurilor prin care am încercat să îi sprijin în diverse contexte.

Singura dată cînd mi s-a spus că nu am vocație a fost, cum aminteam mai sus, cînd am fost persuadat de conducerea facultății de teologie pastorală să mă retrag. Și, cu siguranță, aveau dreptate, căci acolo nu aveam vocație. Asta neînsemnînd că mi-am pierdut timpul sau că neg preocuparea pentru spiritualitate. Da, acolo nu aveam vocație, și înclin să cred că este unul dintre domeniile în care vocația chiar contează. Chit că nu toți preoții o au, dar asta este altă poveste.

Ce vreau să spun, de fapt, încotro mă îndrept? Există, în raport cu sistemul de învățămînt și în raport cu educația în general, niște credințe idilice și oarecum contraproductive, cred eu, destul de vetuste, pe de altă parte, și prăfuite. Nu este pentru prima dată cînd scriu despre asta. La ce mă refer? La concepția despre dascălul de vocație. Și mi se cam strepezesc dinții cînd scriu aceste cuvinte alăturate, căci fiecare dintre ele în parte mă zgîrie în urechi.

Mai întîi, dascălul. Termen care are primul sens de învățător, abia prin extensie însemnînd și profesor, contaminat, în trecut, și cu conotații ale celuilalt sens, de cîntăreț la biserică, diac, cantor. În vremuri vechi, dăscălia era, desigur, o preocupare gestionată în context organizatoric ecleziastic, toată lumea știe. Dar trecînd dincolo de idilismul domnului Trandafir sau de patetismul Dăscăliței lui Octavian Goga, avem, astăzi, un termen care definește o profesie și acesta este profesor. Un cuvînt curat și corect, lipsit de încărcătura semantică a idilismului sau patetismului, care indică o formație profesională specifică și o fișă a postului.

Dar atunci cînd cineva vrea să atingă o coardă sensibilă, proiectează imaginea acestei profesii într-o mitologie cu halou serafic. Și este aici prezent celălalt concept, vocația. Profesorul trebuie să aibă vocație, el este un chemat, un ales. Iar pentru că această vocație exercită asupra sa o atracție de nestăpînit, dascălul se ridică deasupra celor lumești sau se așteaptă să se ridice, indiferent de greul pe care îl are în față. Își duce misiunea cu sfințenie la capăt, neabătut în drumul său, al luminării tinerelor generații.

Mă întorc la cele pe care le-aș fi putut eu face în viață. Nu s-au întîmplat, în schimb s-a întîmplat să ajung profesor, s-a întîmplat să scriu multicel în acest profil profesional, pînă la nivel de manuale școlare, s-a întîmplat să scriu și  literatură. Conjuncturi ale vieții și apoi descoperiri treptate m-au adus spre aceste realizări. În schimb, mă feresc să afirm că mă situez într-o vocație și în nici un caz nu mă consider dascăl. Mă consider un om care și-a descoperit niște pasiuni din care a făcut, treptat, scopuri ale vieții sale.

În ansamblul său, corpul profesoral românesc numără sute de mii de profesori. Statistic vorbind, să ne așteptăm ca acest număr enorm de oameni să fie mînați de o vocație a dăscăliei este cel puțin naiv. Profesorul trebuie, desigur, să aibă niște abilități și niște competențe. Trebuie, cu siguranță, să aibă niște înclinații specifice. Să-i placă să lucreze cu oameni și mai cu seamă cu copii. Să poată gestiona grupuri mari de elevi. Să îi placă să împărtășească ceea ce știe. Dar majoritatea competențelor pe care un profesor trebuie să le dețină se pot asimila, se pot învăța. Un profesor, în opinia mea, pentru a fi bun, trebuie să aibă dorința de a-și face meseria cît mai bine. Or, asta nu înseamnă altceva decît respectarea principiilor deontologice și profesionale prevăzute în fișa postului și în tratatele de pedagogie, de metodică, respectiv în documentele normative. M-aș simți într-o lume reală, dar onestă, nu mitizată și idilică, atunci cînd nu vocație am cere dascălilor, ci competență și responsabilitate am cere profesorilor, conștientizînd că la rîndul lor au drepturi și nevoi care să îi situeze în societate pe o poziție onorabilă, căci piedestalul ficțional idilic nu le ține de foame și nu le asigură respect.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.