Cum va arăta raportul pe Justiţie?

Peste două săptămîni, Comisia Europeană va publica un raport despre evoluţia reformei în Justiţia din România. Va fi un raport intermediar, cel definitiv urmînd să fie publicat în iunie. De-abia atunci Comisia va decide dacă va aplica celebra "clauză de salvgardare", un mecanism de sancţiuni împotriva României. Raportul de la sfîrşitul acestei luni va indica doar tendinţa, va spune dacă drumul este bun sau nu. Raportul este făcut pe baza unor informări venite de la Guvernul României, care sînt comparate apoi cu o serie de evaluări făcute pe teren de experţi trimişi de Comisia Europeană. Informaţiile de pînă acum arată că documentul va fi destul de sever. "Limbajul va fi destul de dur în raportul din ianuarie, din moment ce nu au fost îmbunătăţiri în lupta împotriva corupţiei" - au declarat pentru site-ul Euexpands.com surse din Comisia Europeană. Şi, într-adevăr, de ce ar fi bun? De la ultimul raport, cel din iunie anul trecut, mai multe elemente arată că reforma din Justiţie trenează. Pentru ca raportul să fie favorabil, România ar fi trebuit să înregistreze progrese la 4 capitole, aşa-numitele benchmarks sau puncte de reper, stabilite la momentul aderării. E vorba - şi aici citez din angajamente - de asigurarea funcţionării sistemului judiciar într-o manieră transparentă şi eficientă, în special prin întărirea capacităţii şi responsabilităţii Consiliului Superior al Magistraturii; înfiinţarea unei Agenţii de Integritate cu responsabilităţi în verificarea averilor şi potenţialelor conflicte de interese; continuarea efectuării de investigaţii profesioniste şi nepărtinitoare în cazurile de corupţie la nivel înalt; luarea în continuare de măsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, în special în administraţia publică locală. Nu e nevoie să fii un fin analist al reformei din Justiţie ca să îţi dai seama că lucrurile stau rău. Fostul ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu, reuşise să treacă prin Parlament legea de funcţionare a Agenţiei de Integritate, chiar înainte de raportul din iunie anul trecut. Adoptarea legii nu a servit la mare lucru, deoarece Agenţia încă nu funcţionează. Unii spun că nici nu e nevoie de ea, deoarece există destule mecanisme prin care pot fi verificate averile demnitarilor: chiar dacă e aşa, înfiinţarea Agenţiei este un angajament pe care România l-a luat în momentul aderării, ar fi cel puţin neserios dacă nu l-ar îndeplini. În ce priveşte lupta împotriva corupţiei, boala este veche: lipsesc în continuare condamnările definitive ale "peştilor mari", după cum se exprimase un fost comisar european. În plus, dosare care vizau importanţi oameni politici sau de afaceri s-au întors, sub diferite pretexte, de la judecători la procurori, alt semnal prost. Mai mult, prin modificările pe care Parlamentul le-a adus Codului Penal şi celui de Procedură Penală, percheziţiile devin aproape imposibile, iar procurorilor li se limitează posibilitatea de a ancheta cazurile de corupţie (mă întreb dacă unii oficiali români vor reacţiona la fel de epidermic în cazul în care raportul Comisiei va fi critic, precum au făcut-o cînd ambasadorul american Nicholas Taubman s-a arătat îngrijorat de hotărîrea Parlamentului). Ce să mai spunem de ştirea halucinantă de la începutul lui decembrie: magistraţi care urmau să ocupe funcţii de conducere - anchetaţi pentru că ar fi dat mită ca să obţină posturile respective. Printre cei anchetaţi se numără şi un magistrat care urma să conducă Parchetul Bucureşti! Ca şi cum toate acestea nu erau de ajuns, tergiversările privind numirea unui nou ministru al Justiţiei reprezintă încă o bilă neagră. Mai mult, în cazul în care documentul va fi critic, principalii oameni în stat vor avea ocazia - pe care nu o vor rata - de a se acuza de eşecul reformei în Justiţie. Preşedintele Traian Băsescu îl va acuza pe premier că nu a fost capabil să îşi ţină promisiunile, Călin Popescu Tăriceanu îi va da replica, reproşîndu-i că a provocat indirect demisia lui Tudor Chiuariu şi că a întîrziat nepermis numirea succesorului său. În faţa imaginii dezolante pe care o oferă justiţia română, ce va face Comisia Europeană? În mod normal, raportul ar trebui să fie unul foarte critic, în care toate neîmplinirile să fie subliniate cu tuşe groase. Probabil că aşa se va şi întîmpla, mai ales că documentul de la sfîrşitul lui ianuarie nu prevede sancţiuni. Cu alte cuvinte, în ianuarie, Comisia îşi poate permite un exerciţiu retoric sever, în încercarea de a evita aplicarea clauzei în iunie. Nici la Bruxelles nu se doreşte această premieră nefericită, dar România pare că îşi dă toată silinţa să primească sancţiunea.