Cum să te pregătești
 pentru corigență

Publicat în Dilema Veche nr. 968 din 27 octombrie – 2 noiembrie 2022
HCorches prel jpg

Îmi povestește un prieten o ex­pe­rien­ță din adolescență. Prin clasa a XI-a, deși era considerat în familie un elev bun, a rămas corigent tocmai la limba și literatura română. Peste vară, a fost trimis la țară, la bunica sa, unde el s-a retras spăsit, cu sentimentul vinovăției. După cîteva zile de stat cu capul între umeri, bunica l-a anunțat că unchiul său, care locuia și el la țară, vrea să-i vorbească. S-a prezentat la unchi, care i-a spus: „Uite, măi, băiete, eu m-am gîndit ca de mîine să vii cu mine la muncă la atelier“. Unchiul deținea ceva atelier de strungărie, unde avea și cîțiva angajați, așa că nepotul, fără să protesteze, cu sentimentul că e pedepsit, a încuviințat tăcut. 

Zis și făcut, a doua zi, cu noaptea în cap, a mers cu unchiul la atelier. Acolo, i s-a arătat un maldăr de salopete soioase, murdare de ulei și de vaselină, fiind îndemnat să se îmbrace cu una, după care i s-au făcut minime instructaje despre ce are de făcut peste zi, urmînd ca de a doua zi, cînd va fi deprins deja principiile necesare unor operații simple, de muncitor necalificat, să primească sarcini chiar mai concrete de producție. S-a conformat și a intrat printre muncitorii gălăgioși, cu glume adesea de autobază, cu rîsul unor guri în care danturile erau știrbe. La prînz, cînd s-a oprit munca pentru momentul de masă, a participat la curățarea mîinilor de uleiuri și vaselină, cu o pastă care îndepărta doar uleiul, nu și negreala pătrunsă adînc în piele. Seara, ajuns acasă extenuat, după o zi de muncă fizică de muncitor necalificat, a stat și a cumpănit, apoi și-a luat inima în dinți, a mers la unchiul său și l-a întrebat dacă nu cumva ar putea ca de a doua zi să participe doar dimineața la munca de atelier, pentru ca după-amiaza să învețe. „Sigur, se poate!“, i-a răspuns unchiul. A doua zi, după munca de dimineață din atelier, a alergat spre casa bunicii de parcă avea aripi. A învățat toată vara, dar dimineața a continuat să meargă la atelier. Cu sentimentul că în nici un caz el nu ar putea trăi așa toată viața, că vrea un altfel de destin decît cel al muncitorilor din atelier. 

Vara s-a terminat și urma să meargă să dea examenul de corigență. Înainte de a pleca din sat, unchiul său l-a chemat și i-a înmînat un plic cu bani: „Sînt salariul pentru munca ta din atelier“. Nepotul s-a bucurat, pentru că nu se aștepta, credea că munca respectivă fusese doar o pedeapsă pentru corigență. La examenul de corigență a luat, apoi, nota 10. Prietenul meu este, astăzi, absolvent de două facultăți, una făcută imediat după liceu, a doua absolvită, cu masterul de după, la 46 de ani. Pentru că după 40 de ani a înțeles că vrea o schimbare profesională și o orientare spre un alt profil al dezvoltării sale. Și-a făcut singur un rost stabil în Cluj-Napoca, pe baza studiilor primei facultăți, venit fiind dintr-un orășel sărac din sudul țării. Acum, după ce a parcurs niște etape de acreditare și mai urmează să aibă o serie de supervizări, se pregătește, cum spuneam, să își reorienteze cariera.

Personal, nu am o experiență similară. Deși vara, în primii ani după Revoluție, mi s-a întîmplat și mie să muncesc, fie la săpatul unei grădini pe care o aveam la marginea orașului, fie alături de familia mea, la scos cartofi, la cules porumb sau la alte munci ale cîmpului, pe terenurile de la țară redobîndite și pe care, o serie de ani, ai mei s-au străduit să le țină fertile. 

Trec de la noi spre un alt tărîm. Citesc despre viitorul prim-ministru al Marii Britanii, Rishi Sunak. Care, după cum se știe, este printre cei mai bogați parlamentari ai țării, dacă nu chiar cel mai bogat. Provenit însă dintr-o familie modestă, emigrată din India. Și care, în timpul studiilor la o școală de elită, Winchester College, a lucrat ca ospătar într-un restaurant cu specific indian, pe timp de vară. E un exemplu actual și la îndemînă acesta, dar se știe că, în multe dintre țările cu democrații avansate și cu nivel de trai mult mai ridicat decît la noi, copiii din familii nu doar modeste lucrează pe timpul verii, adesea finanțîndu-și măcar o parte din studii. 

La noi nu prea există asemenea obiceiuri, în formatul acesta al celor care vara mai mergeau să își ajute familia la muncile cîmpului, pe vremea cînd încă exista modelul hibrid al orășeanului ce-și lucrează după-amiezile și în week-end pămîntul de la țară, model care astăzi s-a pierdut. Nu prea știu nici să existe în expansiune modelul muncilor sezoniere ale tinerilor, elevi din clase superioare de liceu sau studenți. Desigur, în mediul rural, implicarea copiilor în muncile gospodăriei este inerentă.

La noi, în urban, s-a încetățenit ideea că totul trebuie să fie, pentru copii, pentru elevi, ușor. Căci, dacă pentru părinții noștri a fost foarte greu, iar pentru generația mea a fost, de asemenea, greu, mulți ani, copiii noștri nu trebuie să mai facă eforturi inutile. Nu trebuie să muncească deloc, ei doar trebuie să învețe și, dacă se poate, chiar să nu învețe, dar să devină învățați, atestare obținută prin note mari și diplome cît mai înalte.

Nu zic că nu este în regulă să le u­șurăm copiilor noștri viața. Dar nu cred neapărat că prin a-i feri de o anumită conștientizare a inerentelor greutăți ale ei și de cultivarea sentimentului res­pon­sabilității. Și uneori e foarte greu să o facem, pentru că nu prea ai argumente atunci cînd majoritatea, ca să nu spun toți cei din jur nu aplică un astfel de model de intrare în viață. Noi ne recompensăm copiii, uneori chiar în avans, pe modelul domnului Goe, cu vacanțe în țări străine, cu dispozitive electronice de ultimă generație, cu haine de fițe și de firmă sau, cînd mai cresc, cu mașini și apartamente. 

Nu știu dacă e mai rău. Dar cu siguranță, pentru cei care aplică celălalt model, al unor minime inserții social-profesionale încă de la vîrste mai mici, fără a le lăsa sentimentul că averea părinților e garanția succesului copiilor, nu pare că a fost și că este rău. E doar un nod de reflecție. Răspunsurile pot fi, desigur, susținute cu argumente venite din mai multe perspective. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.