Cum să îndeplinim planurile pentru noul an

V-aţi făcut vreun plan pentru 2010? Probabil v-aţi hotărît să vă menţineţi forma fizică, să slăbiţi, să economisiţi bani sau să consumaţi mai puţin alcool. Sau v-aţi propus să faceţi lucruri mai altruiste, cum ar fi, de exemplu, să-i ajutaţi pe cei nevoiaşi sau să reduceţi emisiile de dioxid de carbon. Cîte dintre aceste planuri veţi îndeplini însă?Deşi nu a trecut mult din noul an, studiile arată că mai puţin de jumătate dintre cei care şi-au făcut planuri vor încerca să le respecte mai mult de o lună, fapt care spune multe despre natura umană şi despre capacitatea oamenilor de a duce o viaţă prudentă şi etică.

O parte a problemei este, evident, faptul că ne propunem anumite lucruri, la care, în mod normal, nici nu ne gîndim. Numai o persoană anorexică şi-ar impune să mănînce îngheţată cel puţin o dată pe săptămînă şi numai o persoană obsedată de muncă şi-ar propune să petreacă mai mult timp în faţa televizorului. Ne folosim, aşadar, de noul an pentru a încerca să ne schimbăm comportamentul, unul dintre cele mai îndrăzneţe proiecte. Iar eşecul este, evident, o posibilitate de luat în calcul.

Ne mai facem planuri şi pentru că, în principiu, considerăm că cel mai bun lucru pe care l-am putea face este să facem planuri. Dar de ce nu le şi ducem la bun sfîrşit? – iată o întrebare care ne preocupă de la Socrate încoace. În Protagoras, unul dintre Dialogurile filozofului, Socrate spune că nimeni nu alege să facă un lucru despre care ştie că este rău. Aşadar, să alegi să faci rău este o eroare: unii fac rău crezînd că fac bine. Dacă îi putem învăţa pe oameni ce înseamnă binele, consideră Socrate şi Platon, ei vor face numai bine. Aceasta este însă o doctrină greu de acceptat şi este cu mult mai complicată decît decizia de a mînca o felie de prăjitură în plus, ştiind că acest lucru nu îţi face bine.

Aristotel are o altă părere, care se pliază mult mai bine pe eşecul oamenilor de a realiza lucruri pe care le consideră benefice. Conştiinţa ne-ar putea dicta ce este mai bine să facem, consideră Aristotel, dar sînt momente în care conştiinţa ne-ar putea fi copleşită de emoţii şi dorinţă. Aşadar, problema nu ţine de lipsa cunoaşterii, ci de eşecul conştiinţei de a stăpîni aspectele non-raţionale ale fiinţei umane.
Acest punct de vedere este susţinut de studiile ştiinţifice recente, care arată că o mare parte din comportamentul nostru se bazează pe reacţii pripite, de natură emoţională şi instinctivă. Deşi sîntem capabili să ne decidem propriile fapte în baza unei judecăţi raţionale, instinctele cîntăresc, deseori, mai mult în influenţarea acestor decizii.Dar ce are acest lucru de-a face cu respectarea planurilor? Richard Holton – profesor de filozofie şi autorul cărţii Willing, Wanting, Waiting – arată că un plan este o încercare de a depăşi o anume situaţie. Mai exact, problema menţinerii intenţiei de a face un anumit lucru chiar şi atunci cînd, privind prospectiv, ne dăm seama că s-ar putea să ne răzgîndim.

În momentul de faţă, ne dorim să slăbim şi, raţional vorbind, ne dăm seama că acest lucru este mult mai important decît plăcerea unei felii de prăjitură în plus. Văzînd însă în faţa ochilor prăjitura, dorinţa de a gusta din glazura de ciocolată va fi mult mai puternică decît orice argument raţional pentru a nu face acest lucru, aşa încît ne-am putea convinge singuri că un kilogram în plus nu are cu ce să ne dăuneze.Pentru a preveni această situaţie, încercăm să ne întărim dorinţa de a slăbi. Pentru a ne asigura că nu vom ceda tentaţiilor, începem să ne facem planuri ferme şi să le spunem despre ele şi familiei, şi părinţilor. Dacă eşuăm să ne îndeplinim planul, va trebui să admitem că nu avem control asupra propriei persoane aşa cum ne-am fi aşteptat. Ne vom pierde respectul atît faţă de propria persoană, cît şi în ochii prietenilor şi ai familiei.

Richard Wiseman – profesor de psihologie la Universitatea din Hertfordshire – a făcut o listă cu 5000 de persoane care şi-au făcut planuri pentru acest an. Numai una din zece a reuşit să se ţină de acestea. În recenta sa carte 59 Seconds, Wiseman prezintă cîţiva paşi care, urmaţi cu stricteţe, măresc şansele de a îndeplini un plan:
● împărţiţi-vă planul în etape;
● împărtăşiţi-le familiei şi prietenilor planul vostru; în acest fel veţi beneficia de sprijinul lor şi veţi fi mai conştienţi de ceea ce ar putea însemna un posibil eşec;
● aduceţi-vă aminte constant de beneficiile pe care vi le-ar putea aduce îndeplinirea planului;
● de fiecare dată cînd mai parcurgeţi o etapă din plan, oferiţi-vă o mică recompensă;
● ţineţi evidenţa progreselor pe care le faceţi, lipind pe uşa frigiderului mesaje scurte.
Analizată individual, fiecare dintre aceste etape pare trivială. Privite însă ca întreg, sînt moduri în care ne putem îmbunătăţi autocontrolul atît acum, cît şi pe viitor. Dacă planurile ne reuşesc, comportamentul nostru, pe care îl considerăm unul potrivit, va deveni ceva obişnuit şi nu vom mai avea nevoie de fapte concrete şi conştiente pentru a ne purta în acest fel.

Aceste etape pentru a îndeplini un plan pentru anul nou ne pot ajuta nu numai să pierdem din greutate sau să nu facem datorii, dar şi să facem progrese şi să trăim mai etic. Am putea descoperi chiar că este cel mai bun plan pe care l-am putea face atît pentru noi înşine, dar şi pentru cei din jurul nostru.

<i>Peter Singer este profesor de bioetică la Centrul de valori umane al Universităţii Princeton şi profesor la Centrul pentru Filozofie aplicată şi Etică publică al Universităţii din Melbourne. Cea mai recentă carte a sa este The Life You Can Save: Acting Now to End World Poverty.
Copyright: Project Syndicate, 2010
www.project-syndicate.orgtraducere de Ruxandra TUDOR</i>