Cum peticim ruptura stat-privat

Publicat în Dilema Veche nr. 996 din 11 mai – 17 mai 2023
image

Una din cele mai clare falii care există în societatea românească este cea dintre stat și privat. Ruptura s-a creat în timp, a evoluat sub diverse forme și nu e neapărat încurajată de declarațiile politicienilor, pentru că oamenii politici, dornici de voturi și dintr-o parte, și din alta, se feresc să facă afirmații tranșante cu privire la tensiunea care există între sectorul de stat și cel privat.

Doar fostul președinte Traian Băsescu a exprimat frust ideea atunci cînd a spus că avem „un stat gras” care stă cocoțat pe umerii firavi ai economiei reale. Evident, exprimarea a devenit legendară, dar i-a tăiat lui Traian Băsescu o bună parte din capitalul de simpatie pe care l-ar fi dorit în rîndul funcționarilor din sectorul public. Ceea ce nu înseamnă că fostul președinte nu a exprimat o realitate. Numai că era realitatea unui sector privat care la momentul declarației lui Traian Băsescu se lupta cu o criză economică dură.

Nu politicienii au creat, însă, prăpastia dintre stat și privat. În anii ’90, motivația și obiectivele aspiraționale erau pentru o mare parte dintre români să lucreze în sectorul privat sau să devină antreprenori. Economia de piață a adus libertatea inițiativei private și mulți dintre români au devenit antreprenori sau au început să lucreze în sectorul privat.

Atunci, majoritatea întreprinderilor de stat treceau prin dificultăți financiare majore, sindicatele se opuneau restructurării sau privatizării, iar cei mai competenți dintre salariați au părăsit companiile de stat pentru a lucra în sectorul privat sau pentru a se „privatiza”, adică a-și deschide o afacere.

Funcționărimea din administrația centrală aproape că nu conta. Valul de libertate economică a pulverizat pentru o perioadă ministere și instituții publice (în sensul că părea că se naște o nouă economie, cu mai puțină birocrație și, în general, cu o implicare redusă a statului). În timp, „magia” sectorului privat s-a mai risipit. Au apărut eșecurile companiilor private, piața a început să selecteze firmele, iar creșterea și dezvoltarea companiilor private s-au făcut cu destule dureri.

În schimb, statul s-a consolidat, iar legislația și politicienii au umflat instituțiile și birocrația. Ministerele au devenit tot mai umflate, în special cu angajați proveniți din zona politică sau rude ale funcționarilor, iar instituțiile publice care interacționau cu sectorul privat au devenit tot mai puțin prietenoase cu contribuabilii.

Efectul a fost că au crescut nemulțumirile reprezentanților sectorului privat la adresa funcționarilor statului. Au fost considerați, pe rînd, incapabili să își asume răspunderea, lenți, birocrați, lipsiți de performanță, dornici și primească atenții sau cadouri, corupți sau coruptibili, leneși sau aroganți. Amînarea cel puțin cu un deceniu a modernizării și digitalizării instituțiilor publice i-a încurajat pe funcționarii publici să își creeze un sistem complicat de proceduri și, în general, să pună bariere în calea contribuabilului. Toate acestea au dus la deschiderea faliei dintre stat și privat.

Cu timpul, au apărut și replicile din partea angajaților din sectorul public la adresa celor din zona privată. Oamenii de afaceri au fost văzuți ca niște oportuniști, lipsiți de educație în cele mai multe cazuri, evazioniști, fără să știe legile și ascunzîndu-se în spatele necunoașterii legislației, zgîrciți (în fond, unde sînt 90% din angajații cu salariul minim?) și, nu în ultimul rînd, corupți pînă în măduva oaselor.

Statul și privații au scos în luptă tot arsenalul. Cei din sectorul privat au îmbrățișat celebra expresie „noi vă plătim”, iar funcționarii statului au acționat în consecință, adică „i-au ars pe unde i-au prins pe privați”.

În ultimii ani, angajații de la stat au devenit o castă. Se ajută între ei, se apără, se complimentează reciproc, iar dacă unul dintre ei îndrăznește să dezerteze în sectorul privat este „excomunicat” definitiv și niciodată reprimit la stat.

Politicienii au săpat și mai mult prăpastia. Au împînzit instituțiile publice cu oameni de partid, pe bază de algoritm, cei mai mulți amatori în ceea ce privește profesia, și au făcut ca o bună parte dintre profesioniști să fie marginalizați. Rezultatul a fost că mass-media a descoperit și prezentat o serie de cazuri de angajări pe baza altor criterii decît valoarea profesională, ceea ce a făcut ca sectorul privat să facă asemănări cu epoca socialistă, atunci cînd angajările în administrație se făceau pe criteriile PCR (pile, cunoștințe, relații).

Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic. Companiile private au fost obligate să crească salariile pentru a-și păstra angajații tentați să plece în sectorul public, dar în felul acesta și-au redus competitivitatea.

Este clar că falia stat-privat ar trebui acoperită. Animozitățile sînt mari, dar ceva trebuie făcut pentru ca România să poată funcționa eficient. Cine ar trebui să ia decizii? Politicienii, pentru că ei au creat o parte a problemei. Ce ar trebui să facă? Să renunțe la politizarea excesivă a instituțiilor publice pe verticală, să aplice în sfîrșit regulile guvernanței corporative la companiile de stat, să digitalizeze instituțiile de stat și să deruleze programe serioase de pregătire profesională. Pe hîrtie, lucrurile se întîmplă în direcțiile acestea. În realitate, însă, ritmul schimbărilor este lent. Cu cît trece timpul, cu atît ruptura stat-privat devine mai complicat de peticit.

Constantin Rudnițchi este analist economic. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.