Cum e România, reloaded
Acum două săptămîni am lansat un apel cu alură casnică în Dilema veche: cum îi explic copilului meu cine e, cum e şi de ce e România? Am primit cîteva răspunsuri după primul articol şi chiar mai multe după ce cititorii au văzut că părerea lor chiar mă interesează. Iată recolta de săptămîna asta, la fel de diversă ca relieful ţării, cu o menţiune pentru observaţie doamnei Eva Baran: România e ţara din care cei care pleacă zîmbesc. Şi acum aveţi cuvîntul: Bogdan M: România Nesigură de ea, mereu în top, dar nu consecventă în acelaşi domeniu, surprinzătoare prin amalgam, mereu dezbătută, furată şi redată, necîştigată în prezent. Prinsă într-un trecut irecuperabil, alienată în propriul ei spaţiu geografic, pasionată şi sedusă în tot felul de proiecte externe, dar numai ca să uite de singurătatea ei, nu ca să-şi cîştige individualitatea. Unică prin inexplicabilitate, tratată cu forme fără fond, drenată doar de cenuşiul inteligenţei şi sătulă de second hand-ul economic, social sau emoţional al Occidentului. Efervescentă şi artificială, primitoare pentru străini, însă nu pentru propriii copii, oportunistă pe termen scurt şi mereu în pierdere. Mamă necunoscută ca origine, însă rădăcină pentru universalism (Eliade, Brâncuşi). Terfelită şi indiferentă [la - n.r.] propriul ei popor, obosită cu toate că e tînără, fără vervă, biciuită de la spate pentru a mai face un pas înainte. Împotriva firii şi într-un travaliu continuu al tranziţiei către nedefinit. Condamnată la elite anonime şi la bîlci de prost gust, racolată şi tîrguită, mereu dispusă să joace, însă nu şi să înveţe, condusă de oameni cu toane şi fără gustul sacrificiului. Subtilă în senzaţii şi culori, dezvelită, naturală, însă nedresată. Iubită şi părăsită, alimentează mereu frustrări, coşmaruri, şi nu speranţă şi un drum de întoarcere celor plecaţi. Ţara în care m-am născut, în care îmi este imposibil să trăiesc pentru că înainte de a fi român sînt om. Însă ţara în care vreau să mor şi să fiu îngropat. Q din Canada: România este o glumă proastă. Eva Baran: Este Ţara în care dacă cumperi o călătorie cu autobuzul primeşti un bilet pe care scrie 10 lei şi nu "O CĂLĂTORIE" cum ar fi normal; iar peste 6 luni (timp în care societatea de autobuze s-a folosit de banii pe bilet) nu pot să călătoresc cu acel bilet fără să plătesc o diferenţă pentru că bucata de hîrtie nu mai valorează o călătorie, ci numai 10 lei. România este ţara unei turme care nu gîndeşte şi pentru că nu gîndeşte trăieşte prost şi pentru că trăieşte prost nu zîmbeşte. Doar tinerii care încă nu cunosc România şi cei care o părăsesc mai zîmbesc. Grigore Bogdan, 24 ani, student: România e o ţară normală, banală, la fel ca oricare altă ţară est-europeană sau doar europeană. Nu cred că România e chiar atît de specială pe cît ne place să credem. Petre Fudulu: E simplu: ţara lui Papură! Maria Soulhol: [...] România e ca o mlaştină, în care inevitabil e de pierit, dar, aşa, din tot ce găsesc de admirat (vin dintr-o familie multinaţională, tata armean german ungur, mama 99% român(c)utză), rude, prieteni, născuţi pe altă lume, cea mai valoroasă e mămuca mea. [...] Pentru că nu ştiu pe nimeni cu atîta bun-simţ, cu atîta bunătate şi de o corectitudine extraterestră. Aşa că spuneţi-i lui Mihăitză că sîntem cam leproşi, dar există undeva mămici, tătici anume şi foarte aleşi sau poate surori sau poate fiinţe gingaşe cu acte în regulă, de care e aşa de bine să dai [...] P.S. Şi acum rezumatul prezentării, pentru uzul generaţiei abia scăpate din scutece de unică folosinţă (ca să nu zic pampershi!). Aşadar, România e o ţară la care locuitorii se gîndesc foarte mult, despre care vorbesc enorm şi pentru care fac... cum îi lasă inima, că nu e nici o lege sau tradiţie pentru asta. România îşi doreşte să fie o excepţie şi de obicei e, însă nu din motivele frumoase pe care le punem, ca pe frunze moarte, în cartea de istorie. România, dincolo de toate, e ţara ta - e un vag aici care o defineşte perfect... Marele ei avantaj e că e mică: mergi 800 de kilometri în orice direcţie şi eşti deja în altă parte. Cu asta închei portretul acesta robot făcut de oameni... cărora le mulţumesc.
