Cum distingem între presa onestă şi propagandă

Publicat în Dilema Veche nr. 617 din 10-16 decembrie 2015
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Un personaj cinic din piesa Caligula de Camus spune că nu există iubire fără un pic de viol. La fel de bine spun și eu, deși îmi lipsește cinismul, dar compensez cu tristețea: nu există presă fără un pic de propagandă. Libertatea cuvîntului nu se poate desprinde de legătura dintre cuvînt și interes, după cum este adevărat că libertatea cuvîntului induce și o ticăloasă libertate de a minți. Or, apărarea interesului prin minciuna de presă este, deja, propagandă. Și nu prea mai are de-a face cu adevărul. De altfel, cea mai mare ipocrizie pe care presa o vinde consumatorilor ei este că se luptă pentru adevăr. Dar observațiile mele teoretice și pesimiste contează prea puțin, îmi dau seama. Important este să ne gîndim la soluții.

Astăzi, și în numerele viitoare, încerc să inventariez un instrumentar aflat la îndemîna oricui, cu care să operăm distincția între presă „adevărată“ (pun ghilimele din motivul subliniat cîteva rînduri mai sus), cît de cît independentă, cît de cît onestă, și propagandă. Mă gîndesc că e utilă o asemenea încercare, nu doar pentru că omul care este expus bombardamentului media îmi pare tot mai năuc, ci și pentru că taberele se acuză reciproc de același lucru. De departe, poate părea comic, dar de aproape nu prea îți vine să rîzi cînd vezi că Antena 3 denunță propaganda de la Realitatea și RTV, Realitatea denunță propaganda de la Antena 3, RTV și B1, RTV denunță propaganda de la Realitatea, B1 și Antena 3, B1 denunță propaganda de la Antena 3, RTV și Realitatea. Și acest ghem de acuze reciproce se complică încă și mai mult dacă aducem în teren presa scrisă. Știu, un șugubăț ar spune că toți au dreptate, dar asta nu închide problema. Încercarea de a găsi  repere în această lume furtunoasă a presei îmi pare, așadar, un efort folositor.

Dar mai înainte e nevoie de două precizări. Prima: cînd spun că încerc să disting propaganda de presa onestă, nu mă refer nici la organizații de presă (ziare, televiziuni) și cu atît mai puțin la formele lor de agregare – zisele „trusturi“. Cadrul instituțional în care apare un material de presă are, desigur, însemnătatea sa în efortul de a identifica propaganda, dar nu este, așa cum s-ar crede, determinant. A doua: refuz orice scenariu paranoid ori obsesiv, spionita ori presupoziția unei/unor oculte care fac din această lume exact inversul ei, care ne manipulează pe toți ca pe niște păpuși și nimeni nu știe, doar cîte unul cu privire sticloasă care ne spune el nouă cum stă treaba. E vorba de presupoziții gen: americanii și-au distrus singuri Turnurile Gemene în 2001, Merkel e agent rus, toate articolele din presa românească se scriu la ordinul ambasadelor străine, există un complot general împotriva României, unii dintre noi sînt roboți trimiși de pe Marte.

Așadar, introducerea fiind făcută și precauțiile luate, să așezăm pe masa de lucru instrumentele. Avem, mai întîi, fiecare dintre noi, mintea proprie. O primă cenzură de ordin rațional a materialului de presă putem face. Este ori nu măcar plauzibil ceea ce citim? Ei bine, oricît de simplu ar părea acest prim pas, cînd trecem la practică vom constata că avem unele probleme. Judecata rațională, se știe, este alterată, de nu chiar suspendată, de afecte. De pildă, anumiți consumatori de presă îl urau atît de tare pe Traian Băsescu în 2011-2012-2013, încît erau dispuși să găsească perfect plauzibilă știrea că președintele României se ocupă, să zicem, cu trafic de droguri ca să finanțeze islamiștii. După cum susținătorii săi socoteau cu totul ne­plauzibilă orice știre critică. Ambele ca­te­gorii (și, mi-e teamă, pentru mulți ani, publicul de presă a fost, este și va fi împărțit în aceste categorii fără rest) făceau aceeași greșeală. Grăbiți de palpitul interior tot mai accelerat, treceau de analiza plauzibilității și săreau direct la internalizarea știrii ca adevăr indubitabil. Tatonarea informației sub aspectul plauzibilității înainte de a investi în ea creier și emoție, înainte de a o asuma drept temei pentru alte raționamente ori atitudini, este extrem de necesară dacă vrem să păstrăm un echilibru interior, cît de cît. E ca un fel de preludiu al cunoașterii. Să înghiți imediat gălușca oricărei știri pe care o vrei adevărată fără să te întrebi dacă măcar e plauzibilă echivalează, în planul cunoașterii, cu repezeala în materie erotică.

Dacă știrea ni se pare plauzibilă (ceea ce nu înseamnă că și este, așa cum am arătat mai sus), trecem la următorul pas: verificarea ei cu propria experiență și cu propriile cunoștințe. Se poate întîmpla ca știrea să vină dintr-un domeniu în care chiar avem ceva expertiză (de pildă, un jurist află o știre despre judecători, sau un inginer de drumuri despre crăpăturile dintr-o autostradă etc.). Se poate în­tîm­pla ca știrea să vină dintr-un domeniu cu care am interacționat și noi (de pildă, o știre despre condițiile dintr-un spital în care s-a întîmplat să fim și noi internați de curînd). Verificarea știrii cu propriile noastre experiențe/cunoștințe este, paradoxal, cel mai obiectiv filtru pentru detecția propagandei. Doar că, dintre toți consumatorii unei știri, foarte puțini se întîmplă să aparțină acestei categorii care, de altfel, e și cel mai greu de manipulat. Un medic va fi greu de păcălit cu o știre falsă din sistemul medical, după cum eu, cu modestie o spun, greu mai pot fi păcălit cu o știre din domeniul politicii – nu că aș fi expert, dar sînt pățit, am trecut pe acolo și am văzut, iar ceea ce am văzut nu-mi poate clătina din memorie nimeni.

Sever Voinescu este avocat și publicist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Ce „trucuri” folosesc supermarketurile pentru a vă determina să cumpărați mai mult decât vă trebuie
Când merg la cumpărături în supermarket, majoritatea românilor au în vedere un buget prestabilit, însă rareori pot să-l respecte respecte, din cauza unor „trucuri” folosite de retaileri.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.