Cum CIA poate salva comunismul

Directorul CIA, Michael Hayden, a anunţat de curînd că va declasifica un număr important de documente ale Agenţiei din perioada războiului rece. Deja cam ştim despre ce e vorba. Documentele sînt probe certe ale implicării CIA sau, mai mult, a unor înalţi demnitari americani, în tentative de asasinat, urmăriri de persoane, lovituri de stat, interceptări ilegale de corespondenţă sau ascultări de telefoane, arestări abuzive sau chiar, într-un caz, aruncarea în celulă pentru vreo doi ani a unui emigrant rus nevinovat, care avusese ghinionul să semene cu un agent sovietic căutat de americani prin toată lumea. Henry Kissinger a spus deja: "Toate aceste documente nu sînt decît vîrful icebergului. Dacă ele ies la iveală, va curge sînge". Sînt ultimul care ar protesta împotriva declasificării unor documente care fie nu trebuiau clasificate, fie acoperă o epocă trecută şi sînt, deci, parte a istoriei. Istoria şi informaţia publică nu trebuie niciodată ascunse privirilor noastre, iar cei care se îndeletnicesc cu aceste domenii fac, prin cercetările lor, un serviciu public. De aceea, accesul la asemenea informaţii nu trebuie să fie restricţionat în nici un fel. Anticipez, însă, că o mare problemă de ordin etic, dar şi politic o să apară: teza că, în războiul rece, Vestul a fost la fel de rău ca Estul. Se va pune semnul echivalenţei morale între CIA şi KGB, între SUA şi URSS şi, în cele din urmă, între capitalismul democratic şi comunismul totalitar. Există deja susţinători ai acestei idei. Ei ne îndeamnă s-o lăsăm mai moale cu condamnarea comunismului, că nici capitalismul nu e mai breaz. Gulagul e scuzat prin încălcări ale drepturilor omului comise în partea occidentală a Cortinei de Fier. Stalin are deja un echivalent în McCarthy. Aceşti oameni se împart, cred, în două categorii, în funcţie de motivaţia lor. Unii vor să slaveze reputaţia comunismului distrugînd termenul de comparaţie. Demaşti viguros abuzurile totalitare ale democraţiilor occidentale, asta înseamnă că greşelile "regimurilor populare" nu mai sînt chiar sinistre - există circumstanţe extraideologice, de vreme ce toţi au comis aceleaşi orori. Ei vor să protejeze respectabilitatea comunismului. Ceilalţi nu se simt neapărat ataşaţi vremurilor roşii, ci au o problemă cu capitalismul de azi. Ei chiar vor să protejeze libertatea. Aici intră o mare parte a elitei artistice şi academice din Vestul Europei şi din America de Nord. Ei sînt produsul intelectual al libertăţii şi exercită serios şi genuin libertatea de a lupta cu propriul sistem. Ei sînt, funciarmente, împotriva oricărei autorităţi de forţă a statului şi privesc spre organizaţii de genul CIA cu suspiciune înspăimîntată. Ei bine, alături de aceşti oameni, vor mai veni, cred, şi alţii, după ce documentele la care s-a referit Michael Hayden vor fi date publicităţii. Sînt convins că mulţi oameni oneşti şi echilibraţi, care ştiu diferenţa dintre libertate şi tiranie, care au reţineri în a critica viguros democraţiile occidentale tocmai pentru că ştiu ce se petrece dincolo de cercul lor, îşi vor schimba opţiunile. Vor fi dezamăgiţi, se vor simţi, poate, trădaţi. Cu atît mai mult cu cît aceste declasificări vin într-un moment în care Consiliul Europei şi presa internaţională anchetează neplăcuta afacere a închisorilor secrete. Lor, mai ales, trebuie să li se explice adevăratul sens al deciziei conducerii CIA. Primul lucru care trebuie spus este că autorii acestei declasificări sînt chiar cei de la CIA. Cu alte cuvinte, organizaţia vinovată a decis să îşi arate relele. Aşa ceva e de neconceput în cazul FSB, urmaşul KGB. De aici, cred, reiese o diferenţă fundamentală între cele două tabere. Învingătorii din războiul rece îşi asumă, public, păcatele. Învinşii continuă să le acopere pe ale lor. Superioritatea morală este, evident, pe partea primilor. În al doilea rînd, trebuie să nu pierdem din vedere contextul istoric al acestor acţiuni. Lumea liberă era sub asediu. Regimurile comuniste urmăreau cu asiduitate şi prin toate mijloacele de care dispuneau să demanteleze societăţile democratice. Cu alte cuvinte, era război de-adevăratelea, chiar dacă "rece". Operaţiunile serviciilor secrete sînt, mai mult decît orice altă acţiune a unui stat, supuse rigorilor timpului în care se desfăşoară. De aceea, multe dintre ele miros urît. Sînt complet lipsite de parfumul suav al idealului înalt şi de strălucirea respectabilă a moralei pure. În fine, operaţiunile care vor fi dezvăluite au fost, mereu, însoţite de altele, mai numeroase, în care legea a fost respectată şi democraţia a fost apărată curat. Ceea ce vom vedea - cam 700 de pagini de documente - e greu să fie considerat un pattern de acţiune pentru CIA. Nu voi spune că sînt excepţii scuzabile, dar spun că sînt numai cîteva operaţiuni din noianul de zeci de mii - poate sute de mii - de acţiuni ale CIA care nu sînt, nici legal şi nici moral, contestabile. E evident că lumea serviciilor secrete este gri. Spre negru, uneori. Lupta dintre CIA şi KGB nu a cunoscut limite. Pe acest teren, mai abitir decît oriunde altundeva,