Cum apărăm democrația
Anul trecut, cu puțin timp înaintea alegerilor europarlamentare, Emmanuel Macron a vrut să dea un nou impuls construcției europene. În scrisoarea deschisă adresată cetățenilor europeni, publicată simultan de mai multe ziare de mare circulație, președintele Franței propunea, printre altele, înființarea unei Agenții Europene pentru Apărarea Democrațiilor, o instituție care să furnizeze statelor membre expertiză pentru a proteja procesul electoral împotriva atacurilor cibernetice şi a manipulărilor. Contextul politic e, într-adevăr, complicat. Mișcări naționaliste, suveraniste și eurosceptice par să capete amploare chiar și în zone de relativă bunăstare – adică acolo unde construcția europeană părea solidă. Și sînt semne că puteri străine de Europa – Rusia, în particular – profită de destabilizarea politică și chiar încearcă să destabilizeze inclusiv prin manipularea procesului electoral. A pățit-o chiar Emmanuel Macron: echipa sa de campanie a fost vizată de un atac cibernetic în timpul alegerilor prezidențiale din 2017. În urma unei anchete s-a stabilit că la originea atacului s-ar fi aflat serviciile de informații militare ale Rusiei.
La nivelul Uniunii Europene există unități de pază a frontierelor (Frontex) și forțe de protecție civilă (RescEU). De ce n-ar exista și paznici ai urnelor – adică ai democrației? Pentru că exact acesta e sensul pe care îl atribuie Emmanuel Macron instituției pe care e pe cale s-o nășească: apărînd Europa de ingerințe externe în cadrul alegerilor, apărăm democrația și suveranitatea statelor.
Macron și-a reiterat propunerea la începutul acestei săptămîni, fiind în vizită la Vilnius. Împreună cu președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda, și cu prim-ministrul leton Arturs Krisjanis Karins, au făcut publică o declarație comună privind protecția democrațiilor europene împotriva campaniilor de dezinformare și manipulare. În declarația comună, cele trei state își exprimă dorința de a depăși stadiul unui simplu cod de bune practici în tratarea atacurilor cibernetice și a dezinformării. Documentul indică trei căi, trei piste de acțiune.
E vorba, în primul rînd, de securitatea proceselor electorale. Asta presupune constituirea unei „rezerve de experți naționali” disponibilă pentru fiecare stat membru. Acești experți ar urma să supravegheze organizarea alegerilor încă dinaintea scrutinului, oferind sfaturi practice, ar putea observa procesul electoral și transmite apoi observații concrete.
A doua pistă e „consolidarea capacității de reziliență europeană la dezinformare”: „UE trebuie să stabilească un cadru de reglementare care să ofere standarde și obligații comune platformelor online”, se arată în declarație. Concret, asta înseamnă stabilirea unor standarde unice valabile la nivel european în ceea ce privește transparența pe platformele de informație și socializare. Inclusiv – și aici prevăd dificultatea unor eventuale negocieri – schimbul de date relevante cu cercetători independenți și „fact-checkers”. Pentru că diferența între dejucarea unei manipulări și cenzură e, uneori, greu de stabilit. Ca să nu mai vorbim de faptul că un asemenea demers ar presupune cooperarea voluntară a marilor companii. O să vrea Google, Twitter, Facebook etc. să ofere acces la datele utilizatorilor unei instituții europene? Mark Zuckerberg, cel puțin, pare preocupat de răspunderea pe care o are, direct sau indirect, Facebook în răspîndirea știrilor false și a creat deja în interiorul companiei divizii specializate pentru a combate acest fenomen. Dar e deschis și la o cooperare mai largă, cu o instituție specializată?
În fine, a treia cale indicată de declarația comună se referă la finanțarea partidelor europene. Obiectivul: corectarea „lacunelor” din reglementările naționale privind finanțarea indirectă, care permit ca donatori străini să influențeze viața partizană din Europa.
● La ora la care scriu aceste rînduri sîntem la două zile după alegerile locale. Există dubii serioase în legătură cu procesul de numărare a voturilor pentru primarul sectorului 1, ba chiar suspiciuni de fraudă. Pînă cînd nu va exista o anchetă amănunțită care să lămurească aspectele tulburi legate de redactarea proceselor-verbale și de introducerea datelor în calculator nu vom fi niciodată siguri de rezultatul acestor alegeri. Chiar dacă alegerile au fost libere și corecte, pățanii precum aceasta de la sectorul 1 pot stîrni scepticism și, pînă la urmă, lehamite de alegeri. Poate că inițiativa lui Emmanuel Macron are bătaie prea lungă, poate că instituția pe care vrea s-o clădească vizează chestiuni prea abstracte. N-ar fi util să lămurim mai întîi cum ar trebui să fie numărate corect voturile?
