Cum am obţinut interviul

Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

M-am stabilit la New York pe la mijlocul anilor ’90 şi nu ştiam bine ce voiam să fac. Am încercat multe. N-are rost să le înşir. Îmi plăcea America. Îmi plăcea Bill Clinton. Am urmărit cu nesaţ scandalul felaţiei din Biroul Oval şi m-a amuzat povestea aceea – „I did not have sex with that woman“. M-a interesat mult dezbaterea care a urmat despre sex. Ce-i aia sex cu o femeie? Felaţia, ziceau clintonienii, nu e sex. Preşedintele nu a minţit. Ba este, ziceau anticlintonienii, şi preşedintele a minţit. Asta era marea temă a unei lumi întregi, căci America, mai mult decît alte ţări, e o lume. E chiar lumea. În fine, era o Americă splendidă. Deşi o duceam greu, îmi plăcea ţara în care nimerisem. Acum, nu mai e aşa. Şi eu, şi America ne-am schimbat. Dar am avut noroc că am ajuns în America exact în acele timpuri. După cîţiva ani, am ajuns să lucrez undeva în Brooklyn, făcînd mai multe treburi într-o redacţie. Printre altele, scriam şi chestii scurte pentru o revistă obscură, cu pretenţii culturale însă, la care lucram pe un salariu echivalent cu ajutorul social. Scriam anunţuri de toate felurile, mici reclame, dar şi cîte un anunţ funerar cînd murea sau se pomenea cineva din cartier. Acceptam aceste însărcinări cu plăcere, mai ales ca să îmi îmbunătăţesc engleza. Dar în tot acest timp, acasă, în cămăruţa în care locuiam, scriam în limba mea. Scriam mult, orice îmi trecea prin minte. Aveam în fiecare săptămînă cîte un proiect. Ba o piesă de teatru, ba o povestire, ba un eseu, ba un articol. Evident, nici unul dus la capăt.

M-am apucat să ţin jurnale de nu ştiu cîte ori şi, de tot atîtea ori, le abandonam. Nu publicam nimic din ceea ce făceam acasă, se-nţelege. Venitul, însă, mi-l rotunjeam cu ce mai pica în urma unor schimburi mai lungi sau mai puţin rîvnite de alţii (de sărbători, de pildă) pe care le făceam la librăria Border’s de la colţul străzii pe care locuiam. Nu eram un librar, dar îi asistam pe clienţi spre raioanele cu cărţi sau CD-uri, aprovizionam rafturile, dădeam cu aspiratorul imediat după închidere şi altele asemenea. Atunci, în acele împrejurări, am citit prima carte de Edgar W. Foster. Era primul lui roman. Se chema Mătura sistemului – un roman trăznit, despre o tînără telefonistă care se întreba mereu asupra realităţii ei pe lumea asta. Trecea prin multe şi de fiecare dată se gîndea dacă e real sau nu ce i se întîmplă, dacă ea există cu adevărat sau nu. Remarcabil în acest roman este felul în care vorbesc perosnajele. Fiecare are un stil foarte personal de a comunica, mult diferit de al celorlalţi şi, astfel, cuvintele devin simboluri personale care o însingurează în plus pe eroină. Interesant roman, mi-a plăcut mult şi a avut un succes frumos, din cîte îmi amintesc. Apoi, am început să citesc şi prozele lui scurte şi eseurile răspîndite peste tot (spre deosebire de cei mai mulţi autori, nu avea o publicaţie literară preferată – publica oriunde, în reviste de stînga sau de dreapta, abstracte sau clişeiste, nu conta pentru el). Al doilea lui roman a fost o imensă lovitură. Se intitula „Gluma infinită“. Acest roman, aproape neverosimil de voluminos – are peste 1000 de pagini –, este ficţiunea absolută. Aşa am crezut imediat ce l-am terminat, aşa cred şi acum. N-o să-l povestesc aici, dar duceţi-vă şi căutaţi-l. Nu cred că e tradus în româneşte – căutaţi-l după titlul englez, Infinite Jest, şi plonjaţi imediat în el. Vă garantez experienţa literară supremă. Am decis să-i iau un interviu lui Edgar W. Foster imediat ce am aflat că are serioase probleme de sănătate: era serios depresiv. Cînd am aflat asta, am avut convingerea ciudată că EDW este sortit. Se va sinucide. Al treilea roman al lui era gata cînd el a luat toate pastilele acelea deodată şi s-a încuiat în cabana lui de lîngă rîu ca să nu-l poată salva cineva. Cabana în care îi luasem eu interviul.

Cum am aflat că suferă de dezordine depresivă, am cerut voie şefului meu să îl intervievez. A acceptat pe loc, avertizîndu-mă, însă, că va fi aproape imposibil să-l întîlnesc pentru că nu dă interviuri. Dăduse pînă la acel moment unul singur. Ceva din mesajul meu i-a atras agentului său atenţia. Sigur că mulţi îi ceruseră un interviu şi toţi fuseseră refuzaţi. Dar eu am avut grijă ca solicitarea mea să fie ceva special. De fapt, nu era o solicitare de interviu propriu-zisă, ci o scrisoare lungă către el, către Edgar. Îi povesteam acolo multe despre mine, despre ceea ce simt cînd îl citesc, despre ce scriu eu şi altele. La un moment dat, spre sfîrşit, pomeneam în treacăt că ar fi grozav dacă revista mea, cu totul necunoscută publicului larg, ar putea publica un interviu cu el, dar ştiu că e imposibil şi mă resemnez. Agentul mi-a răspuns relativ repede şi mi-a spus că i-a trimis mail-ul meu lui Edgar, deşi de obicei nu face aşa ceva. A urmat cam un an de tăcere. Am mai scris eu agentului de vreo două ori, dar nu mi-a mai răspuns. După un an, am primit un telefon. „Bună. Sînt Edgar Foster. Aş vrea să ne vedem. Eu nu călătoresc niciodată la New York. Vino tu în Michigan. Să ai reportofonul la tine. Şi să ai baterii. Pe aici se găsesc greu.“ Vocea lui mi s-a părut familiară şi nu m-a frapat deloc. Ţin minte că nu am avut nici un fel de surpriză. Era ca şi cum aşteptam acel telefon în ziua şi la ora la care a sunat. Cumva, de la primul „Bună“, am ştiut că e el. Am vorbit cîteva minute, apoi a spus că vrea să iasă la pescuit şi a închis. Am scris imediat un e-mail agentului, care a răspuns pe loc. Era cu Edgar cînd acesta sunase şi mergea cu el la pescuit. Nu putea elabora detaliile interviului chiar în momentul acela. A doua zi, am stabilit cu agentul ziua, ora, am plănuit traseul (cu avionul pînă la Detroit şi apoi cu o maşină închiriată) şi am început să pregătesc interviul. Nu ştiam că Edgar W. Foster citise cîteva numere din revista unde lucram, îi plăcuse şi decisese că acesta e locul în care va da unicul interviu subtanţial, mare, din viaţa lui.  

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
De ce unii localnici din nordul Angliei ajung să ofere moșteniri regelui Charles atunci când mor
Ce îl leagă pe un fost miner și republican de-o viață de regele Charles al III-lea? Răspunsul surprinzător, așa cum a relatat The Guardian, este că averea fostului miner face parte acum dintr-un fond care generează venituri private pentru monarh.
image
Fenomen inedit în Vârtop: aurora boreală albastră a luminat seara în Apuseni FOTO VIDEO
Un fenomen inedit a fost surprins de un turist în Staţiunea Vârtop din Munţii Apuseni, joi seara. Aurora boreală a luminat seara, pentru câteva minute, printre nori, şi a fost imortalizat de un fotograf amator.
image
Pericolele care îi pândesc pe români într-o destinație exotică de lux. „Paza bună nu e suficientă ca să treacă primejdia”
Tot mai mulți români cu bani aleg destinații exotice, însă unele implică anumite riscuri. O familie de români a aflat acest lucru pe propria piele, iar la final părinții au aflat că cei doi copii ai lor s-au aflat într-un pericol imens, fără măcar ca ei să bănuiască.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic