Crocobauri

Crocobaur e un cuvînt simpatic, de negăsit în dicționare, dar pe care mulți dintre noi l-au întîlnit și poate chiar l-au folosit în ultima vreme. Cuvîntul este o creație lexicală ludică, produsă prin contaminare sau prin deraiere lexicală, al cărei prim segment provine cu siguranță din termenul crocodil. Segmentul final nu poate fi identificat la fel de ușor, dar presupunem că evocă în primul rînd forma balaur, fiind însă asociabil și cu denumiri științifice ca dinozaur sau brontozaur. De fapt, apropierea de balaur e ceea ce separă crocobaurul autohton de un internațional Crocosaur sau Crocosaurus – tot o creație a imaginației și a fanteziei lingvistice, prezentă în filme, în jocuri video și în basme actuale. Cuvîntul internațional circulă și în varianta românească crocozaur, fie pentru a desemna o ființă fantastică (combinație de crocodil și dinozaur), fie folosit ca pseudonim sau ca denumire glumeață pentru cele mai neașteptate lucruri: de exemplu, era numele ales acum zece ani pentru o efemeră monedă virtuală: „în urmă cu cîteva luni, Trilulilu a introdus Crocozaurul, o monedă virtuală care permite achiziționarea de servicii premium” (wall-street.ro, 2010).

Crocobaurul e atestat în literatura care surprinde oralitatea citadină a ultimelor decenii, de exemplu în romanul Corpuri de iluminat (1990) al lui Stelian Tănase – „Eu eram crocodiluʼ și tu o biată Alice în țara minunilor (...). Crocobaurul pîndea pe la uși, zicea bluesuri hăulind în casa scărilor” – și la Dan Lungu, în Băieți de gașcă (2005): „Numai carne de crocobaur nu i-a adus”. 

Ca și în cazul altor creații lexicale din limbajul familiar-argotic, crocobaur poate avea o mare varietate de utilizări, cu sens relativ instabil. Cuvîntul se folosește adesea, în context culinar, pentru a ridiculiza preferințele excentrice, exotice: „O gălăţeancă, ambasador în Italia al reţetelor tradiţionale româneşti: «Poţi să faci sarmale din crocobaur, dar nu pretinde că faci tradiţie!»”; „Nu spun că e rău să faci mămăligă cu lapte de cocos sau sarmale cu carne de crocobaur, dar asta nu mai înseamnă că faci o mîncare tradiţională. Eu prefer să gătesc simplu, româneşte” (adevarul.ro); „Degeaba știi tu 20 de metode de tăiat ceapa cu ochii închiși și faci un «fine dining» din coadă de crocobaur” (blog.burac.ro).

Exotismul pretențios este evocat ironic și în domeniul cosmeticelor – „chiar dacă am purtat mănuşi din lînă de struţ african şi m-am spălat cu săpun franţuzesc cu esenţă de crocobaur, tot uscate au rămas” (dianacuvanilie.blogspot.com) – și în cel vestimentar: „poșeta din piele de crocobaur” (purna.ro); „a găsit la un magazin foarte scump, de fițe, o borsetă exact așa, din piele de «crocobaur», care costă extraordinar de mult” (click.ro). Pielea de crocobaur se întîlnește și în alte contexte – „nu știu cîte moduri de condus, piele de crocobaur, aer condiționat pe un milion de zone sînt «fițe»” (politichii.ro) –, dovedindu-se uneori a fi pur și simplu un material plastic: „ghetele din «piele de crocobaur poluat»” (kanald.ro).

Cuvîntul desemnează (mai ales în forma de plural) anumite entități periculoase, fenomene sau substanțe nocive, care reprezintă pentru vorbitori un motiv de spaimă – minimalizată însă prin (auto)ironie: „ăia mici au adus nu știu ce crocobaur de la grădiniță” (pro-decizii-informate.ro); „știm că știi că băuturile din comerț cunoscute sub numele de ice-tea sînt pliiiine de zahăr și mulți alți crocobauri” (kitchenshop.ro); „mi-a venit ideea de a improviza niște covrigei mai prietenoși cu piticii, mai exact fără zahăr și alți crocobauri nesănătoși” (lamasacumami.ro); „încerc (cît pot!) să fiu un părinte echilibrat, să caut hrană de bună calitate, ferită de crocobauri, balauri, E-uri, coloranți, conservanți” (intremamici.ro). Crocobauri devine astfel termenul generic al unei categorii vagi: „acasă la noi, sînt numiți crocobauri toți agenții patogeni (viruși, bacterii, fungi, paraziți etc) pe care îi contactăm din diverse locuri” (magicdrops.ro), fiind adesea plasat, cu această valoare, la sfîrșitul unei enumerări: „îl pupăm virtual (fără bacterii, viruși și alți crocobauri)!” (a1.ro). În asemenea contexte, crocobaur pare să se asocieze fonetic și cu Bau-bau – „crocobaurul momentului – tusea!” (2copii.ro) –, evocînd limbajul folosit de adulți în adresarea către copii: „doar la pauza de masă ne dăm măscuţa jos, o închidem bine în pungă ca să nu fugă crocobaurii, ne spălăm” (botosaneanul.ro).

Termenul poate fi folosit și pentru a denumi un monstru neidentificabil cu precizie – „haosul ce se dezlănţuie în jur cînd un crocobaur gigantic şi diform începe să facă prăpăd prin Manhattan” (cinemagia.ro), precum și în construcții depreciative cu tiparul crocobaurul de X:  „Crocobaurul ăsta de virus Covid-19 ne-a pus în fața unei noi ere” (orastie.ddns.net); „în urma operației chiar a mai rămas un crocobaur de pietricică și a fost nevoie să mai fac un alt fel de operație” (doxologia.ro).

Adesea formele crocozaur și crocobaur substituie în glumă cuvîntul crocodil în sintagma clișeizată lacrimi de crocodil, al cărei sens e reinterpretat, prin mutarea accentului de la ipocrizie la proporțiile hiperbolice: „drame emoționale care să mă facă să vărs lacrimi de crocozaur” (francisc.org); „un rîs isteric cu lacrimi de crocobaur” (specialarad.ro).

Diversitatea de valori – ca emblemă ironică a excentricități exotice sau a motivelor de frică nedefinită, ca denumire pentru viruși, substanțe dăunătoare, ființe fantastice etc. – pare să-i asigure cuvîntului păstrarea și chiar o răspîndire viitoare mai mare în limbajul colocvial.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).