Criză de încredere: modelul suedez

Odată cu demisia forțată a Sarei Danius din postul de secretar permanent, criza izbucnită la Academia Suedeză intră din faza cronică în stadiul acut. Scandalul mocnește deja de aproape o jumătate de an: în siajul campaniei #metoo, 18 femei l-au acuzat pe soțul poetei Katarina Frostersson, membră a Academiei, de hărțuire sexuală. O vreme, numele celui acuzat nici măcar nu a apărut menționat în clar, presa referindu-se la el doar voalat („o personalitate culturală“). Însă, odată cu începerea anchetei polițienești, numele Jean-Claude Arnault a fost dezvăluit. Co-fondator, alături de soția sa, al centrului cultural Forum, Arnault este acuzat de mai multe fapte de hărțuire sexuală. Printre cele care îl acuză: fiice ale unor membri ai Academiei și angajate ale instituției. Dar învinuirile nu se opresc aici. Se bănuiește că instituția sa ar fi primit, ilegal, finanțări pentru diverse proiecte culturale din partea Academiei. O firmă de audit a găsit, de altfel, mai multe nereguli pe care i le-a semnalat secretarului permanent Sara Danius, dar aceasta nu a întreprins nimic pentru a remedia situația, fiind bănuită, dacă nu de complicitate, atunci cel puțin de bunăvoință față de presupusul infractor.

Apoi, se mai bănuiește că Arnault ar fi contribuit la „scurgerea“ unor informații privind scriitorii nobelizați înainte de anunțul oficial, ba chiar că ar fi încercat să influențeze decizia comitetului Nobel pentru literatură. Acuzații grave, mai ales în Suedia, unde integritatea e o virtute inconturnabilă. Și mai ales în cazul premiului Nobel, atît de rîvnit, atît de prestigios, atît de vizibil la nivel mondial.

Însă demisia secretarului general permanent al Academiei nu rezolvă problema. Ba chiar o complică. Conform statutului, pentru a lua decizii, e nevoie de prezența a cel puțin 12 membri (din 18). Membrii Academiei sînt aleși pe viață. O eventuală demisie înseamnă doar absența membrului respectiv, nu și vacantarea fotoliului. Demisia Sarei Danius și a altor academicieni (printre care Klas Östergren, Kjell Espmark, Peter Englund) în urma crizei a redus numărul academicienilor cu drept de vot la 11, deci sub pragul regulamentar. Ceea ce pune Academia în imposibilitatea de a mai lua decizii valide.

Dincolo de chestiunea reintrării în legalitate, Academia Suedeză mai are de rezolvat o problemă legată de atribuirea burselor anuale (în valoare totală de 1,6 milioane de euro). Acum, că zeci de autori au adoptat poziții foarte tranșante pro sau contra Academiei, pro sau contra unor membri ai Comitetului Nobel, cum va mai putea garanta instituția imparțialitatea deciziilor în ceea ce privește acordarea acestor burse? Poate e nevoie de un reset, de un Comitet Nobel pentru Literatură nou-nouț, cu oameni care nu au făcut parte din vechea structură – sugerează un ziar din Suedia. Dar de ce și-ar ceda locurile din Academie acei membri care s-au ținut departe de tot acest scandal? Singurul care poate media această criză e regele Carl Gustav al Suediei, „patron“ al instituției fondate în 1786. Se va găsi o soluție astfel încît acordarea premiului Nobel pentru Literatură de anul acesta să nu fie amînată?

Pe rețelele de socializare, sute de suedezi s-au mobilizat pentru a o susține pe Sara Danius. Ca un fel de replică dată curentului #metoo, susținătorii Sarei Danius pozează în bluze cu guler înalt și lavalieră (imitînd felul de a se îmbrăca al fostului secretar general al Academiei). Printre susținătorii ei se numără și ministra Culturii, Alice Bah Kuhnke. Ea a sugerat că feminismul e o bătălie cotidiană și că, în acest război, nu e nevoie ca tocmai femeile să fie sacrificate, adică îndepărtate din funcții. Poate că academicienii care au votat pentru îndepărtarea Sarei Danius au greșit, printre altele subestimînd simpatia publică de care se bucură, notează Dagens Nyheter. Dar și aceste manifestări de simpatie nu fac altceva decît să alimenteze criza de credibilitate…