Criza de acum şi pisica lui Montaigne, de atunci

Publicat în Dilema Veche nr. 423 din 22-28 martie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Recent, în The Guardian, am dat peste un articol seducător despre solidaritate şi individualism – semnat de Richard Sennett, reputat şi multipremiat profesor de sociologie la LSE –, din care selectez primele rînduri: „La sfîrşitul vieţii sale, filozoful Michel de Montaigne (1533 – ’92) a inserat o întrebare într-un eseu pe care îl scrisese cu mulţi ani înainte: «Cînd mă joc cu pisica mea, de unde ştiu că ea nu se joacă cu mine?». Întrebarea sintetizează convingerea lui Montaigne că nu putem niciodată să sondăm profund viaţa interioară a celorlalţi, fie ei pisici sau oameni. Pisica lui Montaigne poate să ne servească drept emblemă a cooperării. Premisa mea despre cooperare este că, frecvent, nu înţelegem ce e în inima sau în mintea oamenilor cu care trebuie să interacţionăm. Totuşi, aşa cum Montaigne continuă să se joace cu pisica sa enigmatică, la fel, o lipsă a înţelegerii reciproce nu ar trebui să ne reţină de la intrarea într-o relaţie cu ceilalţi, dacă vrem să ajungem la un ceva făcut împreună“. Găsesc interesant acest îndemn şi cred că, dacă e urmat, efectul nu poate fi decît benefic. Mie, în politică, mi s-a spus adesea, de către cei cu mai multă experienţă, că, dacă trebuie să fac ceva şi nu pot altfel decît împreună cu alţii, nu contează dacă îmi place sau nu de celălalt, nu contează dacă mă simt aproape de el sau nu, important/politic este să pot lega cu eficienţă tovărăşia. Micul citat reprodus mai sus de mine ne spune şi mai mult: că nu e necesar nici măcar să-l pot cunoaşte, să-l pot decripta cît de cît pe celălalt, important e să facem ceea ce e de făcut împreună. În termenii psihologiei, s-ar spune că important e procesul, şi nu motivaţia. Sigur, dacă admitem că, de fapt, nu-l pot cunoaşte pe celălalt, atunci raţionamentul se susţine – cooperarea e esenţială supravieţuirii, aşa că nu putem să ne oprim să trăim doar pentru că nu cunoaştem ceea ce e imposibil de cunoscut.

Însă filozofii păcătuiesc adesea prin acea maladie a spiritului care duce la generalizare, cu ignorarea tuturor determinaţiilor individuale, doar pentru a formula propoziţia cu valoare de adevăr universal. Nimic nu-l tentează mai tare pe filozof decît această formulare. Vanitatea lui toată, camuflată în imensa-i ştiinţă de carte şi, cînd e cazul, potenţată de instinctul metafizic corect face din filozof o fiinţă unidirecţionată spre fraza universală. Repezindu-se către ea, mai ales atunci cînd o simte aproape, filozoful trece uşor peste micile sau marile însuşiri individuale ale elementelor categoriei la care se referă. Aşa se face că e des întîlnit saltul de raţionament „de la jocul cu pisica la problema incognoscibilităţii sufletului celuilalt“ şi, ca un umil consumator de filozofie, admit că în asemenea salturi stă farmecul discursului filozofic pe care îl gust cu nesaţ. În cazul acesta, păcatul este acela de a sugera două variante, după modelul tertium non datur, deşi realitatea indică multe alte nuanţe intermediare. Astfel, se presupune că, în raport cu celălalt, nu există decît două variante, ori îl cunoşti, ori nu. Mai precis, ori îi cunoşti sufletul (cunoaştere deplină), ori nu-l cunoşti deloc. Evident, oamenii se cunosc între ei mai bine sau mai de departe. În plus, e posibil să cunoşti la celălalt exact atîta cît e nevoie ca să poţi stabili cooperarea. Pînă la urmă, de ce l-aş cunoaşte pe celălalt? În social, există un singur motiv: ca să-mi fie predictibil. De ce e nevoie de asta? Ca să pot avea încredere. Cuvîntul esenţial, aici, este încredere. Cheia cooperării este încrederea, cîtă anume e necesară pentru un anume proiect, deoarece e nevoie de cantităţi diferite de încredere între noi; de pildă, ca să săpăm împreună un şanţ, ca să păzim împreună intrarea într-un bloc, ca să facem împreună o investiţie pe termen lung, ca să spionăm împreună sau ca să ne căsătorim unul cu celălalt.

Dacă admitem că nu despre cunoaştere, ci despre încredere e vorba cînd discutăm despre cooperare, întrebarea care se impune imediat este: putem avea încredere în cineva pe care nu-l cunoaştem? Răspunsul la întrebarea astfel formulată este, firesc, „nu“. Sau, în general nu – cred că oamenii cu adevărat aleşi au capacitatea de a investi nelimitat încredere în jur, indiferent dacă cunosc sau nu, indiferent de experienţele anterioare şi indiferent de ceea ce le spun alţii. Revenind, însă, la tema cunoaştere-încredere, iarăşi cred că răspunsul general seacă artificial tema. Totul depinde de proiect. Dacă cooperarea are în vedere un proiect complex, riscant, pe termen lung, cu efecte fundamentale, atunci încrederea în lipsa cunoaşterii e mai greu de obţinut. Dacă, dimpotrivă, proiectul este limitat, superficial, banal aproape, atunci încrederea necesară poate fi acordată şi după o superficială cunoaştere.

Textul care mi-a provocat aceste gînduri spune că, în condiţiile crizei actuale, coexistă în cetate două mesaje pe cît de puternice, pe atît de contradictorii: pe de o parte, un mesaj de solidaritate, de genul „numai împreună putem ieşi din criză“, şi, pe de altă parte, un mesaj de salvare individuală – „de-acum eşti pe cont propriu, doar tu îţi poţi rezolva problemele“. E adevărat, această criză a bulversat multe, inclusiv coerenţa cu care ne raportăm la lume. Dar, nu cumva această contradicţie nu are nimic de-a face cu criza economică actuală, ci cu o anume vulnerabilitate a construcţiei europene?! Şi în anii buni, mesajul de edificare al Uniunii Europene era contradictoriu: pe de-o parte, ni se spunea „mai multă integrare, mai multe competenţe la Bruxelles“, pe de altă parte, ni se spunea „dezvoltaţi-vă regional, daţi comunităţilor mai multă putere“. Simt tentaţia de a continua discuţia şi săptămîna viitoare, pentru că ştiu bine că, încă multă vreme, vom trăi astfel, printre mesaje contradictorii. Şi ne vom linişti doar jucîndu-ne cu cîte o pisică despre care nu vom şti dacă se joacă şi ea cu noi sau nu.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

croissant Sursa pixabay com jpg
Topul alimentelor care nu potolesc foamea. Alternative sănătoase pentru a satisface pofta de mâncare
Experții în nutriție au realizat un top al alimentelor consumate frecvent, dar care nu pot alunga foamea. Deși au multe calorii și sunt bogate în zahăr și grăsimi, acestea nu sunt suficiente pentru a-i sătura pe oameni. În schimb, pot fi ușor înlocuite cu unele mai sănătoase.
Marcel Ciolacu, alături de Sorin Grindeanu și Daniel Băluță FOTO Mediafax
PSD, între ciocan și nicovală. Analist: „Partidul nu a trecut niciodată printr-o astfel de criză existențială”
Finalul celui mai așteptat scrutin - alegerile prezidențiale - plasează PSD într-una dintre cele mai complicate situații din ultimii ani: să asigure stabilitate la guvernare, așa cum promite din 2021 încoace, sau să se retragă pentru a încerca să se recupereze.
Vedere din orașul Kirkenes, Norvegia FOTO Shutterstock jpg
Încleștarea mocnită între marile puteri în Arctica. Cum se poziționează China, Rusia și Europa în cursa pentru resurse critice
Arctica devine rapid una dintre cele mai disputate zone ale lumii. China se confruntă cu o concurență acerbă din partea Rusiei, Europei, Indiei și SUA. Se poate spune că o cursă pentru resursele din Arctica a început, în timp ce în fundal tensiunile geopolitice sunt în creștere.
Nemo a  câștigat Eurovision pentru Elveţia cu The Code  Foto X ESC Discord
Putin și-a înființat propriul Eurovision. Concursul care a „inspirat” Gayropa
Propaganda rusă a inventat termenul „Gayropa” după Eurovision 2024 care a fost câștigat de un „homosexual din Elveția” și a considerat că aceasta constituie dovada definitivă a „degenerării Europei”. Anul acesta, Rușia și-a înființat propriul Eurovision, care va fi supravegheat atent de o comisie sp
Femei deţinute la Canalul Dunăre-Marea Neagră
25 mai: ziua când comuniștii au luat decizia de începere a lucrărilor la Canalul Dunăre - Marea Neagră
Pe 25 mai, conducerea Partidului Muncitoresc Român a luat decizia de începere a lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Tot pe 25 mai a început construirea Canalului Suez.
Ungaria, destinatii turistice  Sursa visithungary Facebook (15) jpg
Cele mai căutate destinații de vacanță în Ungaria, la câteva ore de România. „Perlele” turistice ale țării vecine
Deși nu are munți spectaculoși și nici ieșire la mare, iar limba maghiară poate da bătăi de cap turiștilor, Ungaria rămâne o alegere de vacanță accesibilă și tot mai populară în rândul românilor.
bursa locurilor de munca 23 mai 2025 slatina   foto alina mitran (7) jpg
Prăpastia între angajatori și șomeri se adâncește. „A fost bursa oamenilor 50+. Pe unii îi înțelegi că așteaptă pensia”
Într-un județ cu peste 8.000 de șomeri înregistrați oficial în evidența serviciului public de ocupare angajatorii spun că-și găsesc mai greu ca niciodată forță de muncă. „Cei mai mulți au venit cu bilețelul în mână, să spună că nu sunt interesați”.
tren plin cu prizonieri duși în lagărul de la Auschwitz FOTO GettyImages jpg
Ucigașul în halat alb care momea copiii cu ciocolată. Adevărul despre experimentele horror de la Auschwitz
Lagărul de la Auschwitz a fost iadul pe Pământ. Acolo au murit 1.1 milioane de oameni. Acest loc al durerii și al vărsării de sânge era fieful „Îngerului Morții”, așa cum a fost poreclit medicul nazist Josef Mengele. Acesta era „Dumnezeul” întunecat al lagărului, care hotăra cine trăiește.
festivalul de Film Cannes 2025, foto lithub png
O tentativă de sabotaj la reţeaua electrică le-a dat emoţii organizatorilor Festivalului de Film de la Cannes, chiar în seara Galei
O tentativă de sabotaj a rețelei electrice a pus în pericol buna desfășurare a Festivalului de Film de la Cannes, chiar în seara Galei de închidere.