Criza de acum şi pisica lui Montaigne, de atunci

Publicat în Dilema Veche nr. 423 din 22-28 martie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Recent, în The Guardian, am dat peste un articol seducător despre solidaritate şi individualism – semnat de Richard Sennett, reputat şi multipremiat profesor de sociologie la LSE –, din care selectez primele rînduri: „La sfîrşitul vieţii sale, filozoful Michel de Montaigne (1533 – ’92) a inserat o întrebare într-un eseu pe care îl scrisese cu mulţi ani înainte: «Cînd mă joc cu pisica mea, de unde ştiu că ea nu se joacă cu mine?». Întrebarea sintetizează convingerea lui Montaigne că nu putem niciodată să sondăm profund viaţa interioară a celorlalţi, fie ei pisici sau oameni. Pisica lui Montaigne poate să ne servească drept emblemă a cooperării. Premisa mea despre cooperare este că, frecvent, nu înţelegem ce e în inima sau în mintea oamenilor cu care trebuie să interacţionăm. Totuşi, aşa cum Montaigne continuă să se joace cu pisica sa enigmatică, la fel, o lipsă a înţelegerii reciproce nu ar trebui să ne reţină de la intrarea într-o relaţie cu ceilalţi, dacă vrem să ajungem la un ceva făcut împreună“. Găsesc interesant acest îndemn şi cred că, dacă e urmat, efectul nu poate fi decît benefic. Mie, în politică, mi s-a spus adesea, de către cei cu mai multă experienţă, că, dacă trebuie să fac ceva şi nu pot altfel decît împreună cu alţii, nu contează dacă îmi place sau nu de celălalt, nu contează dacă mă simt aproape de el sau nu, important/politic este să pot lega cu eficienţă tovărăşia. Micul citat reprodus mai sus de mine ne spune şi mai mult: că nu e necesar nici măcar să-l pot cunoaşte, să-l pot decripta cît de cît pe celălalt, important e să facem ceea ce e de făcut împreună. În termenii psihologiei, s-ar spune că important e procesul, şi nu motivaţia. Sigur, dacă admitem că, de fapt, nu-l pot cunoaşte pe celălalt, atunci raţionamentul se susţine – cooperarea e esenţială supravieţuirii, aşa că nu putem să ne oprim să trăim doar pentru că nu cunoaştem ceea ce e imposibil de cunoscut.

Însă filozofii păcătuiesc adesea prin acea maladie a spiritului care duce la generalizare, cu ignorarea tuturor determinaţiilor individuale, doar pentru a formula propoziţia cu valoare de adevăr universal. Nimic nu-l tentează mai tare pe filozof decît această formulare. Vanitatea lui toată, camuflată în imensa-i ştiinţă de carte şi, cînd e cazul, potenţată de instinctul metafizic corect face din filozof o fiinţă unidirecţionată spre fraza universală. Repezindu-se către ea, mai ales atunci cînd o simte aproape, filozoful trece uşor peste micile sau marile însuşiri individuale ale elementelor categoriei la care se referă. Aşa se face că e des întîlnit saltul de raţionament „de la jocul cu pisica la problema incognoscibilităţii sufletului celuilalt“ şi, ca un umil consumator de filozofie, admit că în asemenea salturi stă farmecul discursului filozofic pe care îl gust cu nesaţ. În cazul acesta, păcatul este acela de a sugera două variante, după modelul tertium non datur, deşi realitatea indică multe alte nuanţe intermediare. Astfel, se presupune că, în raport cu celălalt, nu există decît două variante, ori îl cunoşti, ori nu. Mai precis, ori îi cunoşti sufletul (cunoaştere deplină), ori nu-l cunoşti deloc. Evident, oamenii se cunosc între ei mai bine sau mai de departe. În plus, e posibil să cunoşti la celălalt exact atîta cît e nevoie ca să poţi stabili cooperarea. Pînă la urmă, de ce l-aş cunoaşte pe celălalt? În social, există un singur motiv: ca să-mi fie predictibil. De ce e nevoie de asta? Ca să pot avea încredere. Cuvîntul esenţial, aici, este încredere. Cheia cooperării este încrederea, cîtă anume e necesară pentru un anume proiect, deoarece e nevoie de cantităţi diferite de încredere între noi; de pildă, ca să săpăm împreună un şanţ, ca să păzim împreună intrarea într-un bloc, ca să facem împreună o investiţie pe termen lung, ca să spionăm împreună sau ca să ne căsătorim unul cu celălalt.

Dacă admitem că nu despre cunoaştere, ci despre încredere e vorba cînd discutăm despre cooperare, întrebarea care se impune imediat este: putem avea încredere în cineva pe care nu-l cunoaştem? Răspunsul la întrebarea astfel formulată este, firesc, „nu“. Sau, în general nu – cred că oamenii cu adevărat aleşi au capacitatea de a investi nelimitat încredere în jur, indiferent dacă cunosc sau nu, indiferent de experienţele anterioare şi indiferent de ceea ce le spun alţii. Revenind, însă, la tema cunoaştere-încredere, iarăşi cred că răspunsul general seacă artificial tema. Totul depinde de proiect. Dacă cooperarea are în vedere un proiect complex, riscant, pe termen lung, cu efecte fundamentale, atunci încrederea în lipsa cunoaşterii e mai greu de obţinut. Dacă, dimpotrivă, proiectul este limitat, superficial, banal aproape, atunci încrederea necesară poate fi acordată şi după o superficială cunoaştere.

Textul care mi-a provocat aceste gînduri spune că, în condiţiile crizei actuale, coexistă în cetate două mesaje pe cît de puternice, pe atît de contradictorii: pe de o parte, un mesaj de solidaritate, de genul „numai împreună putem ieşi din criză“, şi, pe de altă parte, un mesaj de salvare individuală – „de-acum eşti pe cont propriu, doar tu îţi poţi rezolva problemele“. E adevărat, această criză a bulversat multe, inclusiv coerenţa cu care ne raportăm la lume. Dar, nu cumva această contradicţie nu are nimic de-a face cu criza economică actuală, ci cu o anume vulnerabilitate a construcţiei europene?! Şi în anii buni, mesajul de edificare al Uniunii Europene era contradictoriu: pe de-o parte, ni se spunea „mai multă integrare, mai multe competenţe la Bruxelles“, pe de altă parte, ni se spunea „dezvoltaţi-vă regional, daţi comunităţilor mai multă putere“. Simt tentaţia de a continua discuţia şi săptămîna viitoare, pentru că ştiu bine că, încă multă vreme, vom trăi astfel, printre mesaje contradictorii. Şi ne vom linişti doar jucîndu-ne cu cîte o pisică despre care nu vom şti dacă se joacă şi ea cu noi sau nu.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.