Controlul serviciilor secrete. Contradicţia

Publicat în Dilema Veche nr. 574 din 12-18 februarie 2015
Bun şi rău jpeg

Privesc toată nebunia penală care are loc la vîrful politicii ca pe o imensă şansă pentru fragila noastră democraţie şi am impresia că fructificarea acestei şanse depinde exclusiv de continuarea susţinută a acestei ofensive judiciare anticorupţie. Din cîte am văzut în ultimul său interviu de la TV5 Monde, şi preşedintele Iohannis crede la fel. Dar şansa pe care această tulburare naţională o reprezintă nu se referă doar la „curăţirea“ politicii, ci şi la consolidarea democraţiei noastre. Dacă, după terminarea vîrtejului, rămînem doar cu un şir de condamnări ale unor oameni corupţi din politică ori din afaceri, am ratat, de fapt, momentul. Aşa cum l-am rata şi dacă aceste condamnări nu ar exista – dar asta e foarte puţin probabil. Mă bucur să constat ceea ce anticipam: cu Iohannis preşedinte, lupta anticorupţie e devenit un proces ireversibil, de data asta, şi pentru că, în sfîrşit, populaţia îl sprijină. Se pare că, după ani mulţi, românii au ceva încredere în anticorupţie – aşa arată sondajele, aşa îmi spune experienţa mea socială directă. Bruiajele Antenei 3, altădată foarte eficientă în strecurarea neîncrederii în mintea oamenilor cînd era vorba de dosarele Năstase ori Voiculescu, chiar nu mai au nici o putere. Rămîne de văzut cît sînt românii de serioşi în propria lor încredere acum afirmată, iar testul cel mare va veni la alegerile (locale şi parlamentare) din 2016, cînd vom vedea dacă acest electorat care susţine puternic anticorupţia va mai vota candidaţi asupra cărora planează grave suspiciuni de corupţie. 

Spuneam că, dacă România se alege doar cu un şir de condamnări incendiare din tot acest episod, şansa e ratată pe jumătate. România este acum suficient de matură ca să mai facă un pas pe calea consolidării propriei democraţii: controlul civil şi legal asupra serviciilor de informaţii, zise la noi şi servicii secrete. 

Nu mai e un secret pentru nimeni, nici măcar pentru cei fascinaţi de secrete, că democraţia este imposibilă fără un sistem de control şi echilibrare a instituţiilor din stat. Nici o instituţie nu trebuie să aibă mai multă putere decît îi conferă legea (adică putere ocultă) şi nici o instituţie nu trebuie să existe fără o alta care are atribuţia legală de a o controla. Precizez că edificarea unui asemenea sistem este o adevărată operă de arhitectură monumentală – se face greu, cu crize şi momente în care ai impresia că se dărîmă tot, se consolidează în ani mulţi de practică şi experienţă. Tendinţa generală în România e bună: încet-încet, zone altădată incontrolabile ale statului şi ale haloului de grupuri, oameni şi interese din jurul său au intrat sub control. Poate mai lent decît am fi vrut, poate mai brutal decît ar fi fost cazul, dar s-a întîmplat. Acum, sîntem în faţa celui mai dificil moment: controlul asupra serviciilor secrete. 

De ce este acest moment dificil? Simplu: pentru că specificul serviciilor de informaţii este secretul. Şi noi toţi trebuie să respectăm asta, oricît de „oengişti“ sau „occupy“ am fi în sufletele noastre. Iar secretul este inamicul democraţiei, pentru că secretul este pre-condiţia abuzului. Pe de altă parte, de multe ori numai prin acţiuni secrete se poate apăra democraţia. Avem, aşadar, o situaţie contradictorie cu care se confruntă chiar cele mai avansate democraţii. La noi, tensiunile acestei contradicţii abia mijesc – alţii (Statele Unite şi Marea Britanie, de pildă) se confruntă periodic cu ea şi, oricum ar aşeza răspunsul după o criză ori alta, tot nu se rezolvă contradicţia. Pare a fi un proces continuu de „learning by doing“/„văzînd şi făcînd“. Pare a fi una din poverile eterne ale democraţiei. Raportul dintre serviciile secrete şi stat – cine controlează pe cine? cine protejează pe cine? cine stabileşte regulile pentru cine? – este foarte complicat pentru că serviciile secrete sînt parte a statului, ele nu funcţionează niciodată în afara autorităţii sale. E ca şi cum ai încerca să lămureşti raportul dintre ficat şi organismul uman. 

Să nu se depărtăm, însă, de la tema zilei: controlul asupra serviciilor secrete. Există, după criteriul celui care controlează, două tipuri de control: cel al statului (este mecanismul de control şi echilibrare despre care am vorbit) şi cel al societăţii civile (fără de care democraţia nu există pur şi simplu). După criteriul naturii controlului, există trei tipuri de control: controlul profesional (se apreciază gradul de îndeplinire a misiunii serviciului secret conform obiectivelor sale legale), controlul financiar (care se exercită în orice instituţie finanţată de la bugetul public) şi controlul de legalitate (în care sînt apreciate acţiunile şi operaţiunile serviciului nu doar din perspectiva succesului lor, ca în cazul controlului profesional, ci din perspectiva respectării legii, a Constituţiei, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor etc.). 

Scopul fundamental al controlului este, desigur, acela de împiedica serviciile secrete ca, prin puterea mare pe care o capătă firesc, să devină periculoase pentru structura statului democratic (ştiind de la Max Weber că, natural, orice instituţie tinde să acapareze tot mai multe spaţii de competenţă şi reglementare) ori pentru libertatea cetăţenilor (ştiut fiind că natura umană împinge pe oricine a ajuns într-o poziţie de putere să abuzeze de ea într-un fel ori altul). Mai important, însă, scopul controlului este acela de a conferi cetăţenilor încredere în serviciile secrete. Nu am la îndemînă date, dar intuiţia îmi spune că gradul ridicat de încredere de care se bucură acum serviciile noastre secrete în ochii românilor este înşelător. Dacă încrederea în DNA şi în justiţie în general este una consolidată, onestă, pentru că îşi fac treaba tot mai bine, încrederea în SRI ori SIE este înşelătoare, pentru că ea se bazează pe o iluzie. De vreme ce secretul este numele jocului acestor structuri, e ridicol să spui că lumea are încredere în ele. Voi continua săptămîna viitoare.  

Sever Voinescu este avocat şi publicist. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Marinela Ardelean a primit titlul de "Cel mai bun somelier" (2014) FOTO: Arhiva personală
Marinela Ardelean, critic de vinuri: „Vinul bun este cel făcut în curtea bunicului – ceea ce, cu mici excepții, este complet fals“ INTERVIU
Dincolo de o afacere, vinul face parte din tradiția vieții de zi cu zi. Asta spune Marinela Ardelean, cea care consideră că licoarea din struguri merită „să devină un element fundamental al brandului de țară“.
Tanczos Barna conflict cu Declic FOTO captură video
Conflict între Declic și ministrul Mediului. Tanczos Barna le vorbește în maghiară activiștilor
Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Tanczos Barna a acuzat o campanie denigratoare la adresa sa, după ce activiştii Declic au ajuns în satul său natal, Sâncrăieni, şi îl acuză că nu protejează parcurile naţionale din România.
Jair Bolsonaro le face cu mâna susținătorilor FOTO AFP
Alegeri prezidențiale de înalt risc în Bazilia. Actualul președinte, Bolsonaro, nu va recunoaște rezultatul în caz că pierde
Brazilia organizează alegerile prezidențiale duminică, iar actualul președinte - Jair Bolsonaro ar putea fi înfrânt de liderul stângii braziliene și fost președinte Luiz Inacio Lula da Silva .

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.