Contribuţie la stilistica arestării

Pe data de 9 decembrie a.c., la ceas de dimineaţă rece, pe cînd lumina zilei nu a cuprins încă oraşul Chicago (6,15 a.m. - menţionează cu exactitate presa), s-a adus o nouă şi importantă contribuţie la stilistica arestării. Şeriful Tom Dart, venit la birou cu cîteva ore înainte pentru că avea ceva foarte important de făcut, a pus mîna pe telefon şi a sunat la reşedinţa guvernatorului statului Illinois, Rod Blagojevic. A răspuns chiar guvernatorul, Dart i-a spus "Bună dimineaţa", după care, calm, l-a anunţat pe guvernator că, la uşa lui, se află doi agenţi FBI veniţi să-l aresteze. Prin urmare, îl roagă să deschidă uşa şi să accepte cătuşele fără zgomot. Blagojevic a crezut că e o glumă proastă, dar tonul şerifului nu lăsa deloc impresia unei farse. A deschis uşa şi a văzut că şeriful Dart are dreptate. Cele două fetiţe ale sale de 11 şi 8 ani dormeau încă, iar soţia sa, Patti, tocmai se trezise. S-a apelat la acest scenariu de arestare pentru că oamenii legii nu au vrut să trezească fetiţele şi, cu atît mai puţin, nu au vrut să le ofere imaginea tatălui plecînd de acasă în cătuşe. Rod a înţeles imediat, la fel şi Patti. Guvernatorului i s-au citit drepturile aproape în şoaptă şi a plecat încătuşat în linişte deplină. Pe la prînz, a fost eliberat - plătise cauţiunea fixată de judecător. Aşa a explodat unul dintre cele mai mari scandaluri de corupţie politică din America în ultima sută de ani. Toată lumea, inclusiv preşedintele ales, Obama, îi cere lui Blagojevic să demisioneze, dar acesta nu prea vrea. Oricum, nimeni nu se îndoieşte că demiterea lui Blagojevic prin impeachment se va petrece foarte repede. Procurorul statului a început deja demersurile. L-am cunoscut bine pe Rod Blagojevic pe vremea cînd, din poziţia de congressman la Washington, asedia cel mai rîvnit scaun politic al statului Illinois: cel de guvernator. Avea calităţi politice certe. Se gîndea la Casa Albă şi era, ca şi Barack Obama, unul dintre tinerii democraţi care veneau în siajul lui Bill Clinton, imitîndu-l oarecum în stil şi înfăţişare pe marele preşedinte şi urmîndu-l cu totul în crez şi ambiţie politică. Cînd a intrat în politica mare, Blago a cîştigat toate alegerile la care a participat. Precizez că în America nu există decît alegeri uninominale adevărate, în care candidatul care obţine cele mai multe voturi asumă oficiul, şi nu trucate cu aranjamente soioase gen Olteanu-Hrebenciuc. Blagojevic a cîştigat de trei ori la rînd alegerile pentru Congres, într-un colegiu din Chicago, şi apoi, în 2002, a cîştigat funcţia de guvernator, la distanţă semnificativă de contracandidatul republican. În 2006, a recîştigat funcţia de guvernator cam cu aceeaşi diferenţă cu care îşi bătuse contracandidatul cu patru ani înainte. Omul este un animal politic pur sînge. Are farmec, e convingător, tînăr, dinamic, cu alură sportivă şi zîmbet larg. Blago era un cal de curse pe care paria oricine îl vedea. Mandatul de guvernator a fost însoţit de zvonuri privitoare la fapte grave de corupţie, dar scandalul politic la Chicago nu este ceva neobişnuit şi vorba "corupţie" nu mai şochează pe nimeni, în oraşul acesta. Prin octombrie, agenţii FBI au obţinut mandat să asculte telefoanele guvernatorului. De asemenea, au pus microfoane în biroul său şi în sediul său politic. Vreme de două săptămîni au înregistrat totul. Au găsit nu mai puţin de cinci capete de acuzare. Cel care a făcut prima pagină peste tot în America: a scos la licitaţie fotoliul de senator al lui Obama. După lege, în America, postul de senator care se vacantează în timpul mandatului este acordat discreţionar de către guvernator altei persoane, de regulă din acelaşi partid cu cel care a părăsit scaunul senatorial, pînă la data alegerilor. După ce Obama a plecat spre Casa Albă, locul său de senator a ajuns în pixul lui Blagojevic. Guvernatorul se gîndea, chiar, să se numească pe sine în postul de senator, deşi decizia nu era uşoară. Poate că noi de aici, din Europa, avem o altă percepţie, dar în America postul de guvernator al unui stat este cel mai important, după cel de preşedinte. De fapt, imensa majoritatate a preşedinţilor provin din rîndurile guvernatorilor - Obama este o excepţie în acest sens. Prin urmare, Blagojevic a decis să dea postul de guvernator celui care "dă" mai mult. Înregistrările făcute de FBI sînt şocante. Cinismul şi dispreţul cu care Blagojevic îi stoarce de bani pe liderii propriului partid care îşi doreau postul e dezgustător. Apoi, alte patru capete de acuzare, inclusiv şantajul asupra proprietarilor imensului trust "Tribune Co." (proprietar al celebrului Chicago Tribune), cărora Blagojevic le putea bloca o tranzacţie imobiliară legată de un stadion de baseball, dacă nu concediau cîţiva editorialişti de la ziar care scriau constant împotriva guvernatorului. În acest context, faptul că încerca să-şi plaseze soţia într-un serviciu bun folosind banii din campania sa electorală apare ca un abuz minor. Doar două săptămîni de ascultare a telefoanelor au adus la lumină munţi de dovezi că Blagojevic e corupt pînă în măduva oaselor. Illinois, statul în care se află fascinantul Chicago, are un record trist. În ultimii 40 de ani, patru guvernatori au mers la închisoare pentru fapte de corupţie. Este, probabil, cel mai corupt stat american. Dar ceea ce face diferenţa faţă de noi, de pildă, este că ditamai guvernatorii merg la închisoare în doi timpi şi trei mişcări. Nu există imunităţi, nu există avize prealabile. Ca orice alt cetăţean, guvernatorul poate fi arestat imediat, fără nici un fel de oprelişte, în baza mandatului dat de judecător. Din toată această poveste mie îmi rămîne amintirea amară a unui politician care ar fi putut însemna mult mai mult decît un guvernator corupt, admiraţia pentru un sistem judiciar dezinhibat, care funcţionează cu adevărat, şi o arestare în stil impresionant.