Contra-insurgenţa

De la spectacolul înlăturării statuii lui Saddam Hussein, nu există zi în care buletinele de ştiri să nu înregistreze morţi şi răniţi, consecinţe ale incidentelor violente din Irak: lupta împotriva ocupantului străin şi rivalitatea armată între şiiţi şi sunniţi alimentează cu gropi comune climatul de extremă nesiguranţă instalat după îndepărtarea dictatorului. Întîmplările de la Haditha puteau să se înscrie în acest lung şir de morţi necomentate, dacă eroarea omenească nu ar fi scos la iveală amănuntele incidentului. Haditha este un loc periculos, situat în inima ţinutului insurgent. Pe 19 noiembrie 2005, o bombă a explodat sub un vehicul militar american: a murit Miguel Terrazas aflat la volan şi au fost răniţi alţi doi soldaţi. Ulterior un comunicat militar rezuma: "A decedat un US mariner şi 15 civili, ca urmare a exploziei unei bombe. După atacul cu bombă, oameni înarmaţi cu arme uşoare au atacat convoiul. Soldaţii armatei irakiene au ripostat şi au ucis opt insurgenţi, unul a fost rănit". Filmările realizate de un jurnalist local nu se potriveau cu această naraţiune: cadavre de copii şi femei în cămăşi de noapte, pereţii şi tavanul unor case găurite de gloanţe, pete de sînge pe podea. În ianuarie, un grup de investigaţie al unei organizaţii irakiene pentru apărarea drepturilor omului a anchetat şi a dat revistei americane Time altă naraţiune: soldaţii americani s-au răzbunat la întîmplare. Revista a publicat-o de-abia în martie, între timp a încercat să le verifice cu ajutorul militarilor care au declanşat propria lor investigaţie preliminară. Versiunea oficială s-a modificat: "După explozia bombei de pe şosea, 15 civili au fost împuşcaţi accidental în timpul schimbului de focuri cu insurgenţii". Continuarea anchetei a avut consecinţe: au fost înlăturaţi de la comandă trei ofiţeri, ulterior au demisionat. Martorii oculari spun cu totul altă poveste: "Au bătut la uşa noastră şi tata s-a sculat şi le-a deschis. L-au împuşcat prin uşă, pe urmă au tras din nou şi el a murit imediat. Apoi a intrat un soldat american şi a tras pe rînd în toţi. M-am prefăcut moartă şi nu m-a observat" (Safa Younis, 12 ani). În alte două case au fost împuşcaţi 11 oameni, bărbaţi mai tineri sau mai bătrîni, femei, copii şi încă patru studenţi şi, pe stradă, un şofer de taxi, în total 24 de oameni. În Irak, incidentul nu a provocat prea mari emoţii, trupele americane n-au făcut decît să mai adauge o dovadă la indiferenţa dovedită faţă de viaţa civililor irakieni. Soldaţii americani sînt din ce în ce mai nervoşi şi reacţionează în faţa oricărei primejdii reale sau imaginare. În Statele Unite, informaţiile din paginile revistei au ajuns pînă la congresmani şi gazetarii de opinie. Fantomele războiului din Vietnam s-au reactivat: ca şi în cazul My Lai (un sat vietnamez ocupat de americani, unde au fost ucişi între 200 şi 500 de civili), rapoartele oficiale machiază realitatea. Între timp, un incident la fel de confuz din Afganistan pare a demonstra că, în pofida victoriilor militare, războaiele împotriva ţărilor, bănuite de a încuraja terorismul, nu au fost cîştigate. Preşedintele Bush a promis o investigaţie serioasă şi pedepsirea vinovaţilor, dacă va fi cazul. Ceea ce se spune că s-a întîmplat la Haditha, alături de imaginile realizate la închisoarea Abu Ghraib, nu se prea potriveşte cu discursul despre democratizarea Irakului. Dar irakienii nu sînt atît de preocupaţi de standardele democratice, cît de primejdia tot mai concretă a războiului civil şi a anarhiei. În acest context, prezenţa trupelor americane e răul cel mai mic, capabil să controleze răul cel mare, luptele dintre şiiţi şi sunniţi şi să asigure autoritatea Guvernului ales. Impactul raportului de la Haditha va fi mai dureros în Statele Unite, unde deciziile preşedintelui Bush, de continuare a războiului, de suplimentare a fondurilor, destinate trupelor din Irak, sînt contestate de tot mai mulţi. Realiştii spun că aşa e la război: toate conflictele au masacrele lor (Franţa în Algeria, Rusia în Cecenia, armata britanică în Irlanda de Nord) şi cele din Irak nu au nimic deosebit, iar armata SUA nu e mai rea decît altele. Pregătiţi pentru un război convenţional, soldaţii - mariners - nu izbutesc să evite "pagubele colaterale" din acţiunile de contra-insurgenţă. În ajutorul lor, s-a publicat un manual al cărui titlu e inspirat din înţelepciunea legendarului Lawrence al Arabiei: "Să lupţi cu rebeliunea e o treabă murdară şi lentă, ca şi cum ai mînca supă cu cuţitul".