Continentul pierdut

Publicat în Dilema Veche nr. 283 din 17 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Adăpostind 15% din populaţia lumii, dar avînd o contribuţie de numai 2,5% la PIB-ul mondial, Africa este victima cea mai evidentă a recesiunii globale. După cinci ani de dezvoltare economică cu 5%, se aşteaptă ca rata de creştere la nivelul întregului continent să se înjumătăţească în 2009. În unele ţări, ca Angola, creşterea e negativă. În alte părţi, criza a spulberat beneficiile mai multor ani de reformă economică. Mulţi africani vor recădea în sărăcie lucie. Economişti din domeniul dezvoltării îşi frîng, disperaţi, mîinile: Africa sfidează întreaga lor strădanie de a înfăptui un miracol. În amurgul decolonizării, în 1960, PIB-ul real pe cap de locuitor al Africii sud-sahariene era de aproape trei ori mai mare decît cel al Asiei de Sud-Est, şi, pe atunci, se estima că africanii vor avea o speranţă medie de viaţă cu doi ani mai lungă. În cei 50 de ani care au trecut de atunci, PIB-ul african real a crescut cu 38%, iar oamenii trăiesc, în medie, cu 9 ani mai mult, în vreme ce în Asia de Sud-Est, PIB-ul a crescut cu 1000% şi oamenii trăiesc cu 32 de ani mai mult. La prima vedere, remediul pentru subdezvoltarea Africii părea evident. Africa avea nevoie de capital, dar ducea lipsă de economii. Astfel că banii ar fi trebuit furnizaţi din exterior " de către instituţii precum Banca Mondială. Dar, întrucît a pretinde dobînzi profitabile unor oameni înfometaţi ar fi părut o formă de camătă, împrumuturile au ajuns să fie oferite pe bază de concesionare " de fapt, ca ajutor. Aruncatul cu bani în zonele sărace a devenit un panaceu. Era un concept uşor de vîndut şi făcea apel la instinctele umanitare ale oamenilor. Şi mai era, de asemenea, un mod de alinare a culpei colonialiste, ca în cazul părinţilor care le fac copiilor cadouri scumpe, pentru a repara neglijenţe sau abuzuri. Această măsură nu a adus nici o ameliorare. Mare parte a ajutoarelor au fost furate sau risipite. În pofida creşterii, între 1960 şi 2007, de opt ori a ajutorului pe cap de locuitor, PIB-ul real pe cap de locuitor al Republicii Democrate Congo a scăzut, în aceeaşi perioadă, cu două treimi. "Comerţ, nu ajutor" a devenit noua deviză. Lansată de economistul Peter Bauer în anii ’80, a devenit leacul prescris de Washington Consensus. Africa, se spunea atunci, va ieşi din impas numai prin deregularizarea sistemelor sale economice şi prin adoptarea unei creşteri axate pe export, după modelul economiilor "miracol" din Asia de Est. Consilieri ai Băncii Mondiale şi ai Fondului Monetar Internaţional au recomandat guvernelor africane să oprească subvenţionarea "campionilor naţionali" şi să ridice barierele comerciale. Deblocarea sectorului public a devenit astfel condiţia acordării în continuare a unui volum redus de ajutoare. În anul 1996, funcţionarii publici reprezentau numai 1% din populaţia Africii sud-sahariene, comparativ cu 3% în alte regiuni în curs de dezvoltare şi 7% în OECD. În ciuda restrîngerii puterii de stat, Africa nu a făcut încă saltul spre prosperitate. Sfidînd orice teorie economică, puţinul capital care se află în Africa părăseşte continentul pentru a fi investit în societăţi deja bogate în capital. Problema Africii " au început atunci să spună economiştii " este lipsa statelor efective. Mult ţări africane au state "deficiente" care nu au putut asigura nici măcar condiţiile minime de securitate şi sănătate. Cu numai 15% din populaţia globului, Africa sud-sahariană înregistrează 88% din totalul mondial de decese cauzate de conflicte şi 65% dintre victimele SIDA. Ceea ce istoricii ştiu de 2000 de ani " şi ceea ce ştiau şi economiştii clasici din secolul al XVIII-lea " a surprins în 1990 noua generaţie de economişti-matematicieni ca o lovitură de fulger: prosperitatea depinde de buna guvernare. Aşadar, cum să obţii o bună guvernare? A o restaura sau a o menţine invocă spectrul temut al colonialismului. În ultimă instanţă, cu toate lipsurile sale, colonialismul a furnizat precondiţiile esenţiale ale dezvoltării economice: pacea şi securitatea. Discuţia despre dezvoltare din ziua de astăzi este, în mod esenţial, despre cum se pot realiza aceste precondiţii de combatere a sărăciei şi de creştere economică, în absenţa colonialismului. Cea mai interesantă contribuţie contemporană la această dezbatere aparţine economistului Paul Collier de la Oxford. El argumentează că multe state africane au căzut într-una sau mai multe capcane ale dezvoltării, din care nu se poate ieşi decît foarte greu. Mai mult, odată ce o ţară a fost prinsă într-o astfel de capcană, este foarte uşor să cadă şi într-a doua. Fiind sărac, eşti predispus la conflict, iar participînd la conflicte, devii sărac. Ce speranţă există atunci pentru o ţară săracă, măcinată de un război civil? Invocînd misiunea britanică din Sierra Leone, Collier argumentează în favoarea intervenţiei armate de menţinere a păcii, atunci cînd este posibilă. El susţine implicarea internaţională pentru a impune pacea în perioada imediat următoare unui conflict. Dar, odată instalat, ajutorul internaţional trebuie să se limiteze la a oferi, voluntar, modele de bună guvernare. Platforme care să reglementeze modul în care guvernele ar trebui să facă transparentă cheltuirea banilor publici sau în care companiile din industria extractoare de resurse, active în străinătate, ar trebui să declare profitul ar oferi criterii clare de comparaţie activiştilor politici locali şi ar furniza o sursă de legitimitate guvernului. Mult-discutatul Proces Kimberly este un proiect-pilot. Companiile care extrag diamante refuză singure să cumpere din zone de conflict, în încercarea de a preveni finanţarea, prin comerţul cu diamante, a liderilor militari. Ceea ce e de bun augur şi pentru afaceri, deoarece clienţilor occidentali înstăriţi le repugnă ideea de a cumpăra bijuterii mînjite cu sînge. În Europa, integrarea regională a avut loc, cu precădere, în ultimii 50 de ani, dar s-a concretizat deja, pentru europeni, într-o sumedenie de beneficii politice şi economice. Suficient de multe dovezi arată că, în condiţiile unei platforme-program adaptate conjuncturilor locale, integrarea ar fi benefică şi pentru Africa. Acesta ar fi un proiect care merită sprijinit. Alte eforturi demne de luat în seamă vizează reglementarea imensei economii subterane a unor state ca Ghana. De obicei, acestea sînt proiecte care implică expertiză internaţională autorizată la nivel local. Faptul că asemenea propuneri sînt privite ca revoluţionare este un semn al sărăciei economiilor în curs de dezvoltare. Oricum, cîtă vreme drumul dintre Lagos şi Abidjan " două dintre oraşele cele mai importante ale Africii de Vest " este baricadat la fiecare 14 kilometri, progresul terestru va fi lent. E limpede că, în condiţiile în care refugiaţii se revarsă peste graniţe, piraţii tîlhăresc vase şi teroriştii găsesc adăpost, chiar dacă soluţiile aparţin Africii, problemele ei sînt şi ale altora. Restul lumii nu îşi mai poate permite sărăcia continentului african. Dar cei 50 de ani de eforturi zadarnice dovedesc că lumea nu are nici cea mai mică idee despre ce anume ar trebui făcut. Robert Skidelsky, membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie, este profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick, autor al unei biografii premiate a economistului John Maynard Keynes şi membru al Consiliului de Administraţie al Şcolii de Studii Politice din Moscova. traducere de Matei PLEŞU Copyright: Project Syndicate, 2009. www.project-syndicate-org

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.