Conştiinţa la preţ bun

Publicat în Dilema Veche nr. 145 din 3 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În România sînt două feluri de jurnalişti: săraci şi bogaţi. Săracii scriu. Bogaţii încasează. E o diviziune a muncii care a început de mult, poate înainte de 1989, cînd primii jurnalişti învîrtiţi priveau în zare de pe aeroportul Otopeni, spre valizele pline cu blugi, videocasetofoane şi cafea. Pe vremea aceea, să ieşi din ţară în delegaţii însemna să ieşi din anonimat - chiar şi fără să scrii bine, aveai asiguraţi admiratorii la întoarcere. După Revoluţie a fost mai complicat. Banii au început să circule şi pe alte culoare, iar jurnaliştii au avut de ales: jurnalism gratis, de Piaţa Universităţii sau jurnalism just, principial, din cel care se punea pe foc, seara, în aceeaşi piaţă. A fost o epocă a jurnalismului fără ştiri, doar cu păreri bine înfipte în pagină. Unele sincere, naive şi gratis, altele şirete, abjecte şi pînă la urmă bine plătite. Finalul? Cei care-i înjurau în ziare pe tinerii din Piaţă că iau dolari de la duşmanii ţării au devenit, pe rînd şi fără excepţie, milionari în aceeaşi monedă. Soarta e cîteodată crudă în România, dar numai cu cine n-are un amic care o cunoaşte şi poate pune o vorbă bună... În această vreme de început s-au sedimentat mari averi: iniţial au plătit politicienii şi întreprinderile de stat, apoi au început să dea şi privaţii. Prăbuşirea pieţei, a numărului de cumpărători, i-a pus pe managerii din presă în situaţia de a învăţa să trăiască din expediente. Pînă prin ’96, să vinzi o gazetă însemna, în primul rînd, bătălia de la tarabă şi apoi cea din birourile sponsorilor. Ultimii, oameni cu probleme, în căutare de linişte. Cine a fost, totuşi, primul? Şantajatul sau şantajistul? Jurnalistul înfometat sau mafiotul în căutare de advertoriale sau chiar atacuri la adresa concurenţei? Istoria presei, nici măcar cea a domnului Marian Petcu, n-are un răspuns. Să spunem de la bun început că nu se fura peste tot. Mai mult în provincie, din sărăcia bugetelor publicitare. Mai organizat la centru, unde bugetele uriaşe fac tentaţia greu de evitat. Fireşte, sînt organe de presă corupte la centru şi cinstite la periferie. Depinde, pînă la urmă, de oameni. Pînă cînd vom lămuri însă misterul fiinţei umane, să trecem în revistă tot ce ştim despre mizeria ei. Fără pudoare, fără dovezi, ca şi cum am vorbi despre situaţia presei din Madagascar. Deci, cum se fură în presa coruptă din acea insulă? Depinde unde eşti. Ca reporter, un advertorial, numit în breaslă "bot", se dă cu sume care încep de pe la o sută de euro şi se termină pe la o mie. Pentru asta, jurnalistul se angajează să promoveze un business, să ascundă o faţă prezentă la faţa locului, să nu dea o ştire de la protecţia consumatorului, să uite un subiect, să dea un citat sau un interviu. Această activitate e mai mult una care ţine de oportunităţi, nu de planificare. Iar tipul ăsta de prădător de presă e dezorganizat, lucrează singur şi nu e prins decît rareori. Şi chiar şi cînd e prins, dragi cititori şi telespectatori, vă spun sigur că nu aflaţi: brandul trebuie protejat, e mai important decît să fie pedepsit vinovatul...! Al doilea nivel al şmenului e cel care începe la poziţia de redactor-şef: el presupune aceleaşi servicii ca mai sus, însă gestionate profesionist de pe o poziţie mai înaltă, cu mai multă eficienţă (aici poţi plăti campanii întregi). Te costă cîteva mii, dar face: ai parte de mai mult coverage decît dacă ai plăti machete publicitare şi-n plus, la pachet sînt incluse şi servicii de protecţie şi pază: de piază rea, de poliţie şi de concurenţă. Al treilea nivel, cel mai de sus, presupune o conduită pro-activă - cum se zice în afaceri. Publicaţiile acestea sînt de fapt firme de şantaj cu public, care construiesc dosare şi le vînd beneficiarului nefericit, cu sume care trec de suta de mii de euro. Şantajul e doar o parte a activităţii, ultimul răcnet e contractul de business-management: jurnalistul îţi asigură nu doar reclama, ci îţi garantează şi falimentarea concurenţei. Plăteşti şi te asiguri că oponentul are mari necazuri ori de cîte ori cîştigă vreun contract! În viziunea asta, jurnalistul nu mai e om de presă, ci om de business, fireşte, ilicit. El nu-şi mai vinde conştiinţa, asta a fost de mult: acum îi cumperi competenţa într-ale fărădelegii. La preţ promoţional. Că vine Crăciunul!

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.