Conspiraţii, conspiraţionişti, conspiratori

Publicat în Dilema Veche nr. 282 din 12 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu cu multe săptămîni în urmă, am avut plăcerea de a fi gazda unei conferinţe susţinute de Vladimir Tismăneanu într-una din sălile somptuoase al Camerei Deputaţilor. Conferinţa vorbea despre anul 1989, despre căderea comunismului în Europa de Est şi despre ieşirea în democraţie a naţiunilor din fostul "lagăr socialist". Titlul exact al conferinţei era "Naufragiul utopiei: semnificaţiile istorice, politice şi morale ale revoluţiilor din 1989". Ca de obicei, Vladimir Tismăneanu a dovedit inteligenţă, elocinţă, profunzime şi, mai ales, o cunoaştere unică a temei. La sfîrşitul conferinţei, a venit momentul întrebărilor. Toate, dar absolut toate întrebările s-au referit într-un fel sau altul la serviciile secrete, la conspiraţii şi la manevre oculte. Nu cumva revoluţiile din Estul Europei au fost, de fapt, o abilă manevră kaghebistă/ciaistă/mosadistă şi nicidecum expresia luptei pentru libertate a jumătate de continent? Nu cumva 22 decembrie a fost un scenariu scris în birouri securistice şi nu pe străzi? Dar Malta? Nu cumva tot ceea ce s-a întîmplat cu noi, est-europenii, după 1989, confirmă teoria unei largi conspiraţii? Andropov? M-a uimit frecvenţa acestor întrebări şi m-a stupefiat aerul cu care erau puse. Toţi cei care întrebau " parlamentari, studenţi, gazetari etc. " dădeau voit impresia că ştiau ceva ce nu puteau spune, dar lăsau evident să se înţeleagă. Interogaţia era, de fapt, forma prin care cel care întreba transmitea tuturor celorlalţi faptul că ştie. Nu aş vrea să fiu greşit înţeles, aşa că mă grăbesc să spun că astfel de întrebări mi se par absolut legitime. Dar ceea ce m-a uimit a fost multitudinea lor. Repet, absolut toate întrebările adresate profesorului Tismăneanu se refereau, într-un fel sau altul, la comploturi urzite de servicii secrete, masonerii sau bine ascunse guverne mondiale. Imediat, mi-am adus aminte de poveştile halucinante care circulă în spaţiul imens şi incontrolabil al opiniei publice despre 11 septembrie 2001. Imediat mi-au venit în minte cîteva branduri consacrate ale conspiraţionismului internaţional: Protocoalele înţelepţilor Sionului, grupul Bielderberg, experimentul Philadelphia, codul lui Da Vinci. Pentru cei mai mulţi dintre români, evenimentele din decembrie 1989 fac parte din această categorie. După 20 de ani, avem o singură certitudine cvasiunanimă: adevărul despre decembrie 1989 nu este aparent, ci ocult. Românii nu sînt, însă, mai paranoici decît alţii. Succesul crescînd al cospiraţionismului este o trăsătură a opiniei publice mondiale. De fapt, cam de prin secolul al XIV-lea, lumea noastră a devenit tot mai disponibilă pentru teorii ale conspiraţiei. Probabil că cea dintîi dovadă a faptului că mintea oamenilor fusese cucerită de conspiraţionism o găsim în furia cu care autorităţile, alături de popor, reacţionau în vremea sinistrei pandemii de ciumă bubonică de la mijlocul secolului al XIV-lea. Apărută în sînul armatei mongole, care pe atunci controla un vast teritoriu în Asia, şi adusă în Europa pe căile comerciale de negustori genovezi, veneţieni, portughezi, englezi şi scandinavi, ciuma bubonică a făcut ravagii în Europa anilor 1348-1350. Firesc, nu avem date precise despre amploarea fenomenului, dar istoricii cad de acord că aproape jumătate din populaţia Europei a fost afectată de pandemie, iar numărul morţilor poate fi rezonabil plasat oriunde între 75 de milioane şi 200 de milioane de oameni. O apocalipsă, cu adevărat. Ei bine, explicaţiile acestei cumplite pandemii au fost, evident, de natură conspiraţionistă. Prin mai toată Europa, se spunea că evreii şi vrăjitoarele sînt de vină. În regatele de la ţărmurile mediteraneene ale continentului, se adăugau şi arabii la lista conspiratorilor care, răspîndind intenţionat această boală, vor să distrugă creştinismul. Aşa cum şi azi o pandemie devine imediat problemă politică, la fel a fost şi atunci: Inchiziţia a intrat serios în rol şi a asumat misiunea opririi molimei. Autorităţile au trecut la represiuni sălbatice împotriva categoriilor mai sus enumerate, iar popoarele colaborau entuziast şi cu spirit de răspundere. Mă întorc la întrebările de la finalul conferinţei lui Vladimir Tismăneanu. Eu nu cred că istoria se scrie în secret, undeva în spatele multor uşi închise, şi apoi se pune în act prin unelte obediente, tăcute şi înfiorător de precise. Dimpotrivă, cred că lista comploturilor eşuate este cu mult mai lungă decît cea a celor reuşite şi mai cred că arareori un complot pus la cale chiar atinge obiectivele pe care le urmăreşte. Cu atît mai mult în cazul evenimentelor politice extrem de complexe, în care sînt angrenaţi zeci de mii de oameni furioşi scoşi în stradă. Dar marele risc la care se expun cei care cred în teoriile conspiraţiei ţine de propria lor minte. Trecerea de la teoria conspiraţiei la gîndirea conspiraţionistă se face aproape pe nesimţite. Examinarea raţională a realităţii nu exclude imediat teoria conspiraţionistă. Este foarte posibil ca unele evenimente din jur să aibă explicaţii de acest gen. Dar încrederea în teoriile conspiraţioniste, oricare ar fi ele, numai pentru că sînt conspiraţioniste, este o formă gravă de manifestare a unei neîncrederi cronice în lumea din jur, în propria capacitate de gîndire şi acţiune şi, mai ales, în propria minte. Cred că gîndirea conspiraţionistă " adică exerciţiul de a percepe în mod obişnuit orice în termenii unei conspiraţii " este o închidere dureroasă a minţii. Cum ar zice marele meu concetăţean, fandaxia-i gata!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?