Consistență
Puternica tendință actuală de anglicizare a mai vechilor franțuzisme sau latinisme poate fi observată și în cazul cuvintelor consistent și consistență. Este vorba de fenomenul prin care unor termeni moderni de sursă latină, împrumutați în secolul al XIX-lea din franceză sau italiană, li se adaugă în prezent sensuri noi preluate de la echivalentele lor din engleză. Verbul a consista, substantivul consistență (cu forma mai veche consistanță) și adjectivul consistent au fost împrumutați din franceză (din consister, consistance, consistant, conform indicațiilor din DEX), foarte probabil și din italiană, așa cum arătau dicționarele mai vechi (din consistere, consistenza, consistente, după Dicționarul limbii române al lui Laurian și Massim, 1871), la baza formelor din franceză și italiană stînd verbul latin consistere.
Verbul a consista a ieșit din uz, fiindu-i preferat – poate din motive eufonice, datorită scurtimii sau apropierii de verbul moștenit a sta – un alt latinism cult, perfect echivalent; a consta. Verbul a consista nu a primit (încă) în dicționarele noastre eticheta „învechit”, dar absența sa din uzul curent este evidentă. O verificare statistică asupra unui corpus de texte online (roTenTen16) dovedește clar diferența de frecvență; forma de prezent constă are 49.122 de atestări, iar sinonimul său consistă apare cu doar 391 de ocurențe, dintre care majoritatea sînt de fapt citate din texte vechi, disponibile online, de exemplu pe Wikisource: „asupra claselor superioare, a căror superioritate consistă în naștere, avere sau știință” (Eminescu, articol din Timpul, 1878).
Substantivul și adjectivul s-au păstrat, cu sensuri destul de clar delimitate; adjectivul consistent are în unele dicționare doar sensuri concrete – „vîrtos, tare; (despre hrană) substanțial, sățios” (DEX) –, cărora în alte dicționare li se adaugă și sensuri figurate, în asociere cu noțiuni abstracte: „(despre discursuri, texte etc.) bogat în idei, în semnificații, în rezultate” (DEXI). În DEX, înțelesul principal al substantivului consistență este „grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărîmare”, dar definiția permite și utilizări figurate, prin sensul secundar „tărie, soliditate, fermitate”. Și pentru cuvîntul francez consistance, și pentru echivalentul românesc sînt înregistrate, marginal, și accepții din terminologiile de specialitate, mai ales din logică și din limbajul juridic (respectiv „caracter noncontradictoriu”).
Contextele prototipice actuale pentru consistent (așa cum rezultă din miile de citate oferite de corpusurile online) sînt cele culinare – sînt consistente aluatul, sosul, pasta, crema, masa, mîncarea etc. – și cele abstracte, asimilate metaforic (pentru că hrănesc, satură curiozitatea, satisfac cererea): activitatea, prezența, dezbaterea, efortul, investițiile, veniturile, baza teoretică, materialul documentar etc. Consistența apare mai des în contexte concrete – „compoziția rezultată trebuie să fie dulce și de o consistență cleioasă” (cevabun.ro), „amestecați cu grijă pînă obțineți o cremă de consistență medie” (printesapolonic.ro) –, dar nu lipsește nici din cele abstracte: „Vreau ca schimbările în bine să capete contur și consistență” (presidency.ro), „reușește să dea consistență unui personaj” (regizorcautpiesa.ro). În vechiul dicționar latinist al lui Laurian și Massim găsim pentru cele două cuvinte contexte azi improbabile: „etatea consistente, care a ajuns la ultimul termen de dezvoltare, fără însă să decline spre bătrînețe”, „timpul frumos începe a lua consistență”.
În ultimii ani s-au preluat din engleză construcții și sensuri noi. Cuvîntul consistency are sensuri comune cu ale termenului românesc consistență (natură fizică a unei substanțe, soliditate a unui amestec), dar este folosit, în plus, cu înțelesurile lui consecvență și constanță. Pentru adjectivul englezesc consistent, sensul principal este „constant, consecvent” („care se comportă sau se petrece întotdeauna în același mod, în special pozitiv”, Cambridge Dictionary online). Sensurile tipice limbii engleze apar mai ales în construcția a fi în consistență sau consistent cu („a fi în concordanță cu, a corespunde, a nu contrazice” etc.): „vrem să acționăm în consistență cu valorile noastre“ (ro.linkedin.com); „Faptul că majoritatea celor infectați cu Omicron sînt vaccinați este consistent cu situația din Occident” (ziuanews.ro); „Ritmul de creștere economică de 6%, înregistrat în primul trimestru, este consistent cu evaluările BNR” (hotnews.ro); „se spune că odată ce ai construit un brand puternic poți să vinzi orice produs, serviciu sau mesaj care este consistent cu valorile brand-ului” (cv-perfect.ro). Adjectivul apare și ca simplu sinonim al lui consecvent: „Părintele modern nu știe sau nu poate să fie consistent cu copilul lui!” (totuldespremame.ro).
Probabil că ne vom obișnui cîndva și cu această grefă semantică; pînă atunci, citatele de mai sus ne trezesc nostalgia vechilor eforturi ale traducătorilor buni de a evita „falșii prieteni” și de a căuta (ceea ce în acest caz nici nu ar fi cerut mare efort) echivalente deja existente în limbă.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
