Conferințele noastre, viitorul nostru
Cum ar spune pasionații de Netflix, s-a încheiat cel de-al patrulea „sezon” al Conferințelor Dilema veche. Mai vechi fiind, prefer să spun că s-a încheiat cea de-a patra stagiune. Privim, deja, spre cea de-a cincea. Indiscutabil, din punctul de vedere al conferințelor noastre, anul 2022 a fost mult mai bun decît anul 2021. Sînt convins că 2023 va fi mai bun decît 2022.
Cam așa răspund celor care acum mă întreabă cum merg Conferințele Dilema veche. În a patra stagiune, conferințele s-au dezvoltat frumos. În 2022 au avut loc cinci ediții (niciodată nu am avut atît de multe într-un an), desfășurate în cinci orașe care ne-au primit cu brațele deschise: Arad, Oradea, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara. Fiecare dintre cele cinci ediții s-a desfășurat pe parcursul a trei seri consecutive și în fiecare seară au avut loc cîte două evenimente – în general, conferințe sau dezbateri. Încă din anii trecuți am atașat conferințelor și episoade artistice. Concerte, mai ales. Anul acesta, am adus și teatru. La anul, poate, film.
Precizez pentru cei care încă nu au asistat la nici o ediție a conferințelor noastre, dar cunosc deja structura revistei, că acestea sînt veritabile „Dosare live”. Așa cum avem în fiecare săptămînă o temă pe care o întoarcem pe toate fețele, o dilematizăm, invitînd deliberat contribuții la temă venite din unghiuri epistemice diferite, din sensibilități diverse, din convingeri sau poziționări variate, în fiecare ediție a conferințelor ne propunem cîte o temă pe care o tratăm la fel de dilematic. Diferența este că, dacă în revistă contribuțiile invitaților noștri se citesc, la conferințe acestea se ascultă și se văd – diferența este, desigur, majoră. Astfel, anul acesta am discutat despre Europa și inamicii ei, despre comedia lumii, despre bogați și săraci, despre război și pace, despre educație. Lista invitaților e lungă și prestigioasă. Le mulțumim tuturor, pentru că pe ei a venit publicul dilematic să-i asculte, valoarea conferințelor este valoarea lor însumată, ceea ce înseamnă că lor le datorăm succesul.
Ne-am putut dezvolta în 2022 pentru că, pe tot parcursul întregii stagiuni, am avut alături de noi Fundația Superbet, care ne-a fost partener strategic. Am putut, astfel, să asigurăm cursivitatea efortului logistic, ceea ce ne-a permis să trecem la lucrul pentru o ediție următoare înainte ca daraverile administrative ale ediției anterioare să se fi finalizat.
În fiecare oraș, cu excepția Timișoarei, ne-am bucurat de susținerea autorităților locale. A fost o plăcere să lucrăm cu Primăriile și Consiliile Locale din Arad, Oradea, Cluj-Napoca și Iași. În plus, ne-am bucurat de ajutorul prietenilor instituționali mai vechi (Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Universitatea de Vest din Timișoara, Fundația Alber din Timișoara) sau mai noi (Visit Oradea, Palatul Culturii din Iași).
Dar nimic nu s-ar fi putut întîmpla dacă nu am fi avut cui vorbi. M-am convins că în România există un public dilematic alcătuit în majoritate din cititori ai Dilemei – unii chiar cititori vechi, de pe vremea cînd Dilema nu era, încă, veche. Spre bucuria mea, am văzut că cercul acestui public dilematic este, însă, mai larg. Dilematicii, adică oamenii care aderă la valorile noastre (cultură, inteligență, competență, civilitate, umor), care își țin mintea departe de activism, militantism și baricadă, deși înțeleg bine ce sînt activismul, militantismul și baricada, sînt mulți în România. Către ei, mai ales, este îndreptat „produsul” nostru, cum se spune acum. La capătul acestui an, le transmit că sînt mai mulți decît, poate, cred. Și le dau o veste bună. În diminețile zilelor care se încheiau cu conferințe în amurg, am vizitat licee din orașele în care ne aflam. Am întîlnit, astfel, sute de elevi și zeci de profesori. Am vorbit cu ei despre revistă și conferințe, despre lume și viață, despre una, despre alta. De fiecare dată, am plecat încîntat și încrezător: avem viitor bun! Atît noi, ca țară, cît și noi, ca revistă. Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
În fine, se cuvine ca Dilema veche să mulțumească Grupului pentru Management și Mediere Culturală, co-organizator al conferințelor, iar eu să mulțumesc lui Cătălin Lazurca pentru că face (aproape) totul. Iar Cătălin, sînt sigur, mi se va alătura să-i mulțumim împreună lui Michael Bulzan, inimosul voluntar care a venit să ajute conferințele noastre și a ajuns să fie o parte indispensabilă a lor.
