Conducători şi subalterni

* Fostul preşedinte şi justiţia. "Din păcate, constatăm că nici acum, după 17 ani, mentalitatea minerească nu a dispărut, şi nu mă refer doar la Iliescu, care dovedeşte că nu a înţeles nimic, crezînd şi acum că minerii Ťau făcut un act civic şi au săvîrşit, la rîndul lor, violenţe». Fostul preşedinte îşi justifică apelul către mineri de a veni în Bucureşti prin faptul că fusese ales cu 85% din voturi pe 20 mai (şi actualul preşedinte îşi justifică acţiunile printr-o majoritate zdrobitoare). Mentalitatea la care mă refer e cea conform căreia, dacă cei mai mulţi consideră că un lucru e corect, au dreptul să acţioneze prin orice mijloace împotriva celor care afirmă altă părere - zilele trecute, un grup de bucureşteni Ťde bine» au socotit că homosexualitatea e un păcat, deci au tot dreptul să-i stîlcească în bătaie pe cei care îşi afirmau dreptul la o opţiune alternativă. În această logică, orice proces este privit ca un act politic (just sau injust, depinde de unde priveşti), justiţia e confundată cu dreptul celui mai tare. Iliescu crede că cineva vrea să se răzbune pe el - invocă vicii de formă (procurorul s-a antepronunţat - ceea ce e adevărat şi nu ştiu cît de inocent). Am urmărit reacţiile de zilele trecute legate de suspendarea de către Băsescu a ministrului Zsolt Nagy - nimeni nu a pus în discuţie cît de solide sînt acuzaţiile care i se aduc acestuia (aceleaşi ca şi acum o lună, dacă nu mai puţine), ci doar semnificaţia momentului deciziei. Vom scăpa, poate, de spiritul mineriadelor atunci cînd vom fi convinşi că justiţia înseamnă pur şi simplu aplicarea legii. Spiritul civic e altceva decît să-ţi faci dreptate - e pur şi simplu încrederea că cineva va face dreptate." (Mircea Kivu, "Spiritul neîntinat al mineriadelor", România liberă, 16 iunie) * Actualul preşedinte şi presa. "Traian Băsescu şi-a expus în faţa ziariştilor bucuriile lumeşti nevinovate - un dans, un pahar, un botez - încă de la începutul mandatului. Astfel încît, în ultimii doi ani, am vizionat serialul de mare audienţă ŤTB la munte şi la mare», care a consacrat pînă la urmă imaginea preşedintelui natural, uman. Violarea intimităţii preşedintelui, reproşată acum, a fost îngăduită de fiecare dată cînd a considerat-o utilă politic: în debutul campaniei pentru referendum, şeful statului se plimba împreună cu soţia pe aceeaşi faleză din Mamaia unde duminică s-a considerat hărţuit, supravegheat de camerele de luat vederi. Recent, şi-a mărturisit public nemulţumirea faţă de analiştii care-i distorsionează discursul şi acţiunea, comentîndu-le negativ. Uitînd însă că, în bine sau în rău, presa l-a povestit şi că, fără curiozităţile, relatările, interpretările ziariştilor sau analiştilor, n-ar fi avut o naraţiune, adică exact acel ceva care-l deosebeşte de competitorii săi din politică." (Ioana Lupea, "TB la munte şi la mare", Evenimentul zilei, 19 iunie) * Şeful opoziţiei şi însuşirile. "Una din cauzele principale ale decăderii electorale a PSD o constituie chiar lipsa unui conducător autentic. În condiţiile în care partidele româneşti sînt personalizate, iar rivalele PD şi PNL sînt asimilate unor personalităţi puternice (Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu), prezenţa indecisă a lui Geoană i-a lăsat, treptat, pe pesedişti şi pe simpatizanţii lor fără reper. Mai demult, se spunea Ťpartidul lui Iliescu» sau Ťpartidul lui Năstase», semn că aceştia erau percepuţi ca stăpînindu-l sau conducîndu-l. Dar cum poate cineva să zică, fără să cadă în ridicol, Ťpartidul lui Geoană», cînd ştie că aducerea sa la conducere a fost circumstanţială - rolul de prim-lider fiindu-i rezervat lui Adrian Năstase, care l-a refuzat -, că eticheta Ťprostănacul" a făcut carieră, că pentru grupul de la Cluj a rămas Ťun proiect», că, din noianul de vorbe risipite de el în eter, cu greu se adună două într-o sintagmă şi ea neclară - Ťrevoluţia binelui». Fiind liderul fără însuşiri, partidul însuşi a devenit fără însuşiri. Mircea Geoană s-a străduit, dar îi lipseşte harul de conducător şi, de unde nu e, nici pesediştii nu mai cer. De aceea, o parte se agită să-l pună pe Ioan Rus la şefie, alţii, nostalgici, să-l recheme pe Năstase." (Rodica Ciobanu, "PSD - partidul fără însuşiri", Gândul, 19 iunie) * Primarul Chişinăului şi lupta anticomunistă. "Procentul obţinut de Chirtoacă, 61,17% din voturi, e fără comentarii. Au sesizat presiunea de jos în sus toate forţele politice anticomuniste care alcătuiau opoziţia şi care s-au alăturat la ceea ce poate fi considerat un incipient fenomen portocaliu. Se simte dinspre Chişinău boarea schimbării inevitabile. Important e, în acelaşi timp, faptul că votul oamenilor din capitala Basarabiei nu a fost doar unul anticomunist, ci şi unul în favoarea unui nou tip de lider politic. Primarul Chişinăului este un tînăr de 29 de ani care în 1989 era un ţînc. Acum e un tînăr liberal cu picioarele bine înfipte în pămînt, care povesteşte cu plăcere despre copilăria de la ţară, despre şcoala de la Chişinău, despre bunicii săi şi despre Ťlupta anticomunistă» dusă de părinţii săi. Un tînăr şcolit în România de la vîrsta de 15 ani, mai întîi la un liceu de prestigiu din Iaşi, mai apoi la Facultatea de Drept din Bucureşti, şi cu diplomă de la Sorbona. Un tînăr care, cu toate uşile deschise de diplomele obţinute şi de felul în care s-a comportat de-a lungul experienţei din România, a făcut altfel decît se aşteptau toţi: s-a întors acasă pentru a contribui la schimbare. Povestea lui Chirtoacă cel tînăr e, pînă acum, o poveste de succes şi o poveste de speranţă pentru un loc ce părea fără speranţă. E ca la Surprize, surprize (emisiune la care Dorin Chirtoacă a ajuns redactor-şef, la un moment dat, după ce a vrut să-i facă o bucurie unui basarabean nonagenar care nu-şi mai putea întîlni fratele de la Chişinău): cu emoţie şi cu premise de happy end. Acum, zîmbetului forţat al lui Voronin i se opun tinereţea, umorul şi simţămîntul că, iată, totul e posibil. Să rămînem însă cu capul pe umeri. Ceea ce s-a întîmplat duminică e doar un pas necesar. Basarabia nu va deveni, de mîine, europeană. Balaurul comunist are încă multe capete hîde şi a lăsat prea mult rău în jurul lui, a stricat prea mult." (Călin Hera, "Deşteptarea Basarabiei", Evenimentul zilei, 19 iunie) * Omul de afaceri onorabil faţă cu AVAS. "Fulvio Conti, patronul Enel, este unul din cei mai potentaţi şi onorabili oameni de afaceri din Europa. Face parte din boardul uneia din cele mai mari bănci din Marea Britanie (Barclay’s) şi, potrivit Capital, capitalizarea bursieră a Enel reprezintă aproape jumătate din PIB-ul României. Apariţia Enel în mediul de afaceri autohton este o bună afacere şi o lovitură de imagine. Multe griji ale altor potenţiali investitori străini se vor fi risipit aflînd că Signor Conti a avut curajul să se apuce de business în România. Dl Conti nu s-a temut nici de instabilitatea politică din România, nici de apocalipsa corupţiei, nici de birocraţie, nici de legi cu şapte înţelesuri, nici de instituţii ce-i adăpostesc pe hărţuitorii economiei de piaţă. La ceva nu cred că s-a aşteptat totuşi patronul Enel: la parteneri fără stofă de oameni de afaceri şi ireverenţioşi prin superficialitate, dezorganizare, lipsă de punctualitate şi o implacabilă doză de mîrlănie. Pe scurt, Fulvio Conti fusese invitat la Bucureşti pentru ceremonia semnării contractului de privatizare a Electrica Muntenia-Sud. AVAS-ul şi Ministerul Economiei s-au încurcat în hîrtii şi fusuri orare, contractul de privatizare n-a putut fi publicat în timp util în Monitorul Oficial, astfel că dl Conti a bătut drumul degeaba pînă la Bucureşti. A băut o cafea, s-o fi crucit de stilistica