Comunişti contra comunişti
Deşi consideră opoziţia un fenomen negativ şi nociv, oficialităţile chineze nu atacă Noua Stîngă, o formaţiune comunistă. Desigur, formaţiunea comunistă nu ţinteşte răsturnarea statului comunist, ci se mulţumeşte să critice tendinţele capitaliste tot mai evidente, promovate de partidul care se închină încă la învăţăturile lui Mao. "Deşi Noua Stîngă îşi publică lucrările teoretice în ziare, reviste şi pe Internet, încă din 1990, criza financiară globală i-a adus în lumina reflectoarelor. Această vizibilitate a intervenit de cînd Partidul Comunist (care deţine puterea absolută din 1949) are de făcut faţă nemulţumirilor create de şomaj, de alimentele infectate care au îmbolnăvit 300.000 de copii, de şcolile şubrede prăbuşite la cutremurul din Sichuan şi de corupţia funcţionarilor oficiali de la toate nivelurile" (The Washington Post, 19 aprilie). Formaţiunea comunistă, ale cărei precepte ideologice la zi sînt formulate de academicieni şi profesori universitari, ţine seminare publice, tipăreşte cărţi (cea mai recentă, Nefericita Chină, o culegere de eseuri critice), încearcă să influenţeze legislaţia şi să ridice nivelul transparenţei. "Obiectivul comun al Noii Stîngi din China este să creeze înţelegerea completă a fenomenelor politicii curente din ţară. Cred că dacă oamenii ar înţelege ce se întîmplă cu adevărat în China, ar fi mai puţin entuziasmaţi de reforme" " spune profesorul Wang Hui, care crede că ţara este prinsă între două extreme: "socialismul prost aplicat" şi "capitalismul clientelar". Zuo, membru al Academiei de Ştiinţe Sociale, îi critică pe baronii îmbogăţiţi prin jaful generat de privatizări. Pentru că nu au fost obligaţi să plătească datoriile vechi, băncile de stat au avansat bani pentru salarii şi au falimentat. "Astăzi, în China, această elită e leneşă şi parazită. Nu au introdus nici o inovaţie, nici după ce au risipit toţi banii contribuabililor. Realizările Chinei se datorează muncitorilor rurali şi industriali, şi nu lor." Conform acestei analize, în China nu e destul comunism, dar nici destul capitalism. (M. B.)
