Compostări

Circulă în spaţiul public, cu oarece risc de a crea confuzii sau măcar nedumeriri, o pereche de omonime pe care lucrările normative nu au apucat să o înregistreze şi să o discute. „Orice a trăit poate fi compostat” (sibiulrecicleaza.ro) e un enunţ de-a dreptul filozofic, în care se manifestă omonimia între a composta, „a produce compost”, şi a composta, „a perfora”. Cele două verbe sînt tratate ca sensuri ale aceluiaşi cuvînt în Dicţionarul universal al limbii române şi în Dicţionarul explicativ ilustrat, în vreme ce, în DEX, primul dintre ele nici nu este inclus. Doar recentul Dicţionar etimologic al limbii române (DELR), Litera C (2018) le separă, aşa cum se cuvine.

Pentru mulţi vorbitori, verbul a composta este parţial sinonim cu a perfora şi trimite la o situaţie de viaţă cotidiană foarte bine imprimată în memorie. Timp de mai multe decenii, biletele de autobuz erau compostate în aparate speciale, foarte simple, care produceau o anumită configuraţie de perforări. Cînd a fost introdus sistemul de autotaxare (compostorul mecanic înlocuind tradiţionala taxatoare aflată în partea din spate a autobuzelor, tramvaielor şi troleibuzelor), termenul oficial compostare a părut cam pretenţios, tehnic şi greoi. Timpul şi obişnuinţa au impus însă în uz întreaga familie lexicală: compostor, a composta, compostare, compostat. Mai tîrziu, compostarea a dispărut din unele oraşe, fiind înlocuită cu alte sisteme de înregistrare a călătoriilor, pentru care noii termeni tehnici sînt a valida, validare („validarea cardului de călătorie”), validator. În Internet se găsesc totuşi destule atestări ale sistemelor tradiţionale, încă în uz în diverse locuri: „Biletul cu o călătorie se compostează o dată, cel cu două călătorii de două ori” (ziaruldeiasi.ro, 2018).

Înainte de compostare, pentru biletele de tren se folosea mai ales verbul a perfora, instrumentul folosit fiind perforatorul (atestat încă de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, cum o arată şi versurile traduse de Eminescu: „Cînd începe trenul zborul / Vine-ndată conductorul / Și, scoțînd perforatorul, / Face-o gaură-n bilet”). A composta şi compostor au fost înregistrate, în 1955, de Dicţionarul limbii române literare contemporane, dar în uzul larg cuvintele au intrat ceva mai tîrziu. Cele două cuvinte nu existau în prima ediţie a DEX-ului (din 1975); au fost introduse în suplimentul din 1988, unde compostor era definit ca „aparat pentru perforat biletele în vehiculele de transport în comun cu autotaxare”. În ediţiile actuale din DEX, a composta este explicat ca acţiune de perforare („a perfora cu compostorul biletul de călătorie”), dar şi ca imprimare („a marca data cu compostorul”). Într-adevăr, verbul francez composter, care a fost împrumutat în română, provine dintr-un termen tipografic şi se referă la orice mijloc de marcare (prin imprimare sau prin perforare). În română, perpetuarea timp de mulţi ani a sistemului de validare mecanică a biletelor a restrîns sensul verbului la ideea de găurire, permiţîndu-i însă, în acelaşi timp, lărgiri metaforice. Devenind un cuvînt al vieţii cotidiene, verbul a composta şi-a adăugat în registrul colocvial un sens glumeţ, fiind folosit mai ales pentru a desemna producerea de găuri sau răni prin muşcăturile de cîine: „Ieri m-a mușcat un cîine maidanez, însă a reușit doar să îmi composteze pantalonii” (forum.softpedia.com); „fix acolo m-a compostat un căţel” (motociclism.ro); „am fost «compostată», mică fiind, de un cîine” (jurnalistii.ro). Uneori poate fi vorba şi de alte animale: „Armăsarul Gică care-și compostează stăpînul, lunar” (evz.ro).

În ultima vreme se foloseşte tot mai des şi verbul a composta cu sensul „a produce compost”. Compost este înregistrat în dicţionarele noastre („îngrășămînt agricol natural, rezultat în urma fermentării lente a diferitelor resturi vegetale și animale, amestecate cu unele substanțe minerale”, în DEX), indicîndu-i-se o sursă franceză (fr. compost). Citatul de la care am pornit întreaga discuţie cuprinde, evident, acest al doilea verb, atestat, conform Dicţionarului etimologic, încă din 1958, şi pentru care Internetul oferă numeroase exemple: „deșeurile vegetale se compostează în curtea casei” (hartareciclarii.ro); „deșeurile vegetale provenite din gospodării sînt amestecate cu deșeurile vegetale provenite de la spațiile verzi, tocate și lăsate la compostat” (ibidem); „să compostezi poate fi simplu, dacă ai răbdare și timp de implicare” (facebook.com); „din resturile pe care le-ai compostat au luat naștere alte alimente, crescute cu îngrășămînt natural” (lovedeco.ro) etc. În dicţionarele franceze, compost e prezentat ca un vechi termen normand, pătruns şi în engleză, de unde s-a reîntors mai tîrziu, ca influenţă modernă. Uzul actual din română, în domeniul reciclării deşeurilor, este evident influenţat de engleză, unde compost este substantiv şi verb.

De fapt, cele două verbe omonime au istorii şi sensuri actuale foarte diferite, dar o rădăcină latină comună: substantivul francez composteur provine din italienescul compositore (cu sensul de instrument folosit pentru combinarea literelor în tipografie), iar substantivul compost (înrudit cu compote, care a devenit în română compot) are la bază participiul latinesc compositus.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).