Complexe foarte complexe și spiritul verii

Publicat în Dilema Veche nr. 853 din 13 - 19 august 2020
Fascinații profesorale jpeg

E vară, aproape miez de noapte, și scriu articolul acesta cu gîndul la Sf. Gheorghe unde voi ajunge mîine, spre seară. De la Cluj, unde am lăsat în urmă TIFF-ul, pînă pe Magheru, etajul 8, unde sînt acum, și pînă la „Anonimul“ de la vărsarea Dunării în mare, parcă nici nu-i așa mult, cînd e vară, cu aer de vacanță, oricît de mult ai avea de lucrat în timpul ei. Cred că v-am mai zis cît de mult iubesc acest anotimp și că prefer oricînd zăpușeala înăbușitoare, toridă, a Bucureștiului de vară, ploilor reci uneori ale Clujului și vîntului. Clujul mi-e drag prin multe altele, și prin puținele lui zile călduroase, în raport cu cele care au condiții meteorologice ostile mie.

Cam divaghez. Mi-e bine acum, un bine incert, așa cum e probabil orice bine, căci e permanent amenințat de ceea ce a fost înaintea lui și, mai ales, de ceea ce vine după el. Ceva ce nu poate fi prevăzut. Predictibilitatea e întotdeauna fragilizată de necunoscutele inerente. Cum să leg toate astea de mai sus, care par cumva (chiar sînt) prea personale, subiective, de ceea ce vreau să dezvolt în acest articol?

Aș putea să o fac pornind de la TIFF. Am văzut puține filme anul acesta, vreo trei, un motiv fiind și munca, altul fiind și disconfortul pe care mi-l creează temperatura scăzută a Clujului noaptea, pentru a sta în aer liber. Acum, aici, pe Magheru, cu fereastra deschisă, auzind mișcările străzii spre miez de noapte, poți sta practic în maiou și tot pare că ai prea multe pe tine. La aceeași oră, alaltăieri, la Cluj, mă zgribuleam de frig, cu cămașă și bluză, urmărind Malmkrog, ultimul film al lui Cristi Puiu. Să nu vă așteptați să mă iau acum de discursul regizorului de dinainte de film. Am făcut-o pe Facebook, unde mai zic și impresii puse în cheie ironic-parodică uneori. Dar acum, trecînd de la frigul iernii din film la cel al nopților de vară clujene și la căldura bulevardului bucureștean, nu ironii de Facebook vreau să joc.

Din fluviul dialogal pe care, ca într-un maraton, timp de trei ore și mai bine îl dezvoltă personajele, splendid gestionate actoricesc, îmi găsesc tîrziul pretext al acestui text într-o secvență decupată scurt, în care se vorbește despre popoarele așa-zis înapoiate. Contextul e mai amplu, dus spre fenomenul globalizării/europenizării, dar sămînța din el, relativ la aceste popoare, este în dilema: sînt aceste popoare niște simple prizoniere ale unui primitivism etern, inutile cultural, sau nu? N-au dat nici un Don Quijote și nici o Mona Lisa. Dar poate doar nu le-au dat încă.

Să dezvolt legătura. Kogălniceanu, pe la 1840, condamna „dorul imitației”, care „s-a făcut la noi o manie primejdioasă”. Citez din memorie, după nouă ore de volan, sper că destul de exact. Junimiștii, ceva mai tîrziu, sînt împotriva imitațiilor, văzute ca atentate teroriste la adresa spiritului național, care, încă nedefinit cultural, ar risca să nici nu mai ajungă la această definire. În imitații, Maiorescu găsește „vițiul neadevărului”, care este semnul superficialității, stînd la baza teoriei sale despre „formele fără fond”. Puțin mai tîrziu, în interbelic, pornind de la teoriile psihologiei lui Tarde, Lovinescu se referea la imitație dintr-o perspectivă ușor diferită, făcînd și saltul spre o rezolvare. Tarde afirmă că principiul imitației este la temelia construcției sociale. Imitația e pentru societate ceea ce e ereditatea pentru individ. Fără să intru în subtilități teoretice, amintesc faptul că Lovinescu preia conceptul lui Tarde pentru a justifica faptul că imitația a reprezentat pentru națiunea noastră un proces obligatoriu, absolut necesar pentru alinierea la „civilizația Apusului”. Chiar dacă imitația presupune copierea formelor, în primele etape, cu timpul ea duce și la crearea fondului autohton. Căci forma cheamă fondul. Imitația este legea învățării, a evoluției, care produce și saltul de la copie la original.

Lovinescu era un spirit european. Nu trăia sub semnul complexelor. Știți, desigur, celebrul „Nu ne vindem țara”. Ce legătură are? Sîntem tentați, cultură crescută în umbra celor mai norocoase, devenite reprezentative, să pendulăm între două ipostaze: între a imita la nesfîrșit, sub formă de simplă copie, și a ne afirma cu mîndrie idioată unicitatea, printr-un discurs care ne maschează prea grosolan complexele. Fie imităm tot ce vedem pe-afară, fie nimic din ce e pe-acolo nu se compară cu ce avem noi. Parcă nu vrem să facem saltul de la formă spre fond.

Să ajung și la tematica acestei rubrici. S-a descoperit că finlandezii au un sistem performant de învățămînt? Ne repezim să-l copiem. S-a auzit că în nu știu care țară se aplică nu știu ce tip de evaluare? Păi, ia să facem și noi la fel! Testele Cambridge și-au dovedit eficiența? Păi, ia să le reproducem formatul și să le dăm și noi la examenele noastre. Fondul rămîne, însă, adesea, nedigerat. Se dau teste PISA și PIRLS? Avem rezultate slabe la ele? Păi, să dăm și noi pe modelul lor examenele naționale! Uitînd că, de fapt, examenele noastre au alt scop decît au cele internaționale. Pierdem din vedere procesul, fascinați de scopuri. Uităm că disciplina Limba și literatura română e, spre exemplu, una cu rol decisiv în formarea spiritului identitar, în graba de a evalua conform unor testări internaționale, care au scop în raport cu competențe transversale. Testele acestea internaționale nu evaluează decît literația funcțională, nu și pe cea literară, i.e. identitară.

În fine, ce vreau să spun? Mergeți să vedeți Malmkrog, măcar pentru a afla posibile răspunsuri la întrebarea dacă sînt unele popoare niște simple prizoniere ale unui primitivism etern, inutile cultural, sau nu. Pînă atunci, eu merg la Sf. Gheorghe, la „Anonimul“. Unde sper să mai simt o vreme spiritul verii, dacă nu spiritul veacului.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.