Civilizația începe de la budă

Publicat în Dilema Veche nr. 831 din 23 - 29 ianuarie 2020
Ai fost, bă, careva fericit la viaţa ta? jpeg

Unul dintre indicatorii civilizației este, fără îndoială, locul acela, nu degeaba spunîndu-se că civilizația începe de la budă, scuzați‑mi exprimarea, care la acest punct al discuției nu poate fi altfel decît așa cum arată în bună parte a ruralului românesc acest loc al intimității. Cine e familiarizat cu mediul rural românesc, în dimensiunea sa profundă, cu zonele sale izolate sau poate nici nu chiar izolate, știe că multe gospodării au încă toaleta (aș scrie WC-ul, dar în DEX nu există termenul) în fundul curții sau al grădinii, în destule situații încă între patru pereți strîmți de scîndură, poate cu imagini de reviste cu femei în costume de baie sau cu mașini lipite pe ei în interior. Vor mai fi fiind încă și unele care în loc de hîrtie igienică au ziare tăiate în pătrățele? Poate că da.

Nu departe de această imagine rustică se situează realitatea multor școli din țară, așa cum se știe și cum vedem, în diverse ocazii, pe la televizor. E una dintre marile rușini ale sistemului nostru educațional, pe care nu am reușit, ca societate, să o rezolvăm nici la 30 de ani de la revoluție, deși se face caz de ea de cîte ori se poate.

Inspector școlar fiind, și nu-s chiar mulți ani trecuți de atunci, îmi aduc aminte cum făceam deplasări în teritoriu pentru a face inventarul acestor locuri, ocazie cu care am și aflat că ele se clasifică în două categorii, umede și uscate. Vă las pe voi să vă imaginați care o fi specificul unora și care al altora. Dar am văzut cu acea ocazie destule situații grotești, de film european, cum ar spune unii. Într-unele școli se construiseră toalete noi, dar care nu aveau de fapt canalizare, adesea situate în afara clădirii cu sălile de curs, la distanță, în altele cele noi erau încuiate și se foloseau tot cele de scînduri, tradiționale, iar în altele pur și simplu nu existau decît cele vechi, uneori sub forma budelor (iertați-mă, termenul e în DEX) turcești. Îmi povestea deunăzi o colegă din alt județ, fostă la rîndul ei inspectoare, cum găsise într-un sat nu foarte îndepărtat de reședința de județ o toaletă rustică în care pătratul de scînduri cu gaură la mijloc era oblic, în pantă, cum ar veni, explicația directorului -fiind că astfel evită ca elevii să se urce cu picioarele pe el. Ingenios, nu-i așa?

Desigur, în aceste comunități, cum spuneam, adesea izolate, nici gospodăriile nu stau mai bine, și am auzit, de asemenea, replici de genul „Ăștia nu au nici acasă altfel de budă, nu știu să păstreze o toaletă“, dovedind o mentalitate la fel de evoluată ca buda, incapabilă să înțeleagă faptul că emanciparea comunității poate veni tocmai prin oferirea unor servicii cît mai decente măcar în instituțiile publice, măcar în școală.

Desigur, la o privire mai atentă, aceste comunități, cu școlile și toaletele lor, prezintă o realitate globală încă foarte departe de ceea ce în mod curent înțelegem astăzi prin civilizație. Ajungi într-unele dintre ele greu, pe drumuri pietruite poate sau cu asfalt precar, distrus, distrugîndu-ți și tu mașina sau, dacă e iarnă și au dat nămeții, poate nici nu poți ajunge, riscînd să te împotmolești. Cum se deduce deja, sînt probleme mari de infrastructură, absența căilor de acces decente, absența canalizării, poate chiar a electricității. În aceste comunități există însă școli, uneori cu cîteva zeci de copii doar, o mînă poate, cu profesori din comunitate, căci aceia din urban nu pot face naveta, fiind prea departe și prea greu de ajuns în perioade ale anului în care vremea e nemiloasă.

În 2011, cînd a apărut Legea nr. 1, a educației, patronată de Daniel Funeriu, se propunea prin ea constituirea unor consorții școlare. Sigur, conceptul era extrem de îndrăzneț, părea oarecum futurist și a fost înțeles, după părerea mea, doar parțial. Totuși, eu cred că viza o gîndire prospectivă, de care sistemul nu a reușit să dea dovadă în toți anii care au trecut de atunci. Dar nu doar sistemul de învățămînt, cum am să explic în două vorbe. Ce ar fi trebuit să fie aceste consorții? Un fel de campusuri care să grupeze unități școlare, pentru a asigura într-un singur loc, bine manageriat și utilat, condiții de educație la standardele civilizației din afară. Din păcate, deși s-au încercat cîteva variante, acestea au fost exclusiv în mediul urban, iar apoi conceptul s-a clasat. Însă el cred că ar fi trebuit aplicat tocmai în mediul rural, dar gîndit ca proiect de țară, cu ambiții iluministe, pentru că educația e baza – iertați-mi truismul – pe care se întemeiază viitorul. Cum anume? Simplu: cu investiție mai întîi în infrastructură, construcția de drumuri care să asigure căi de acces, apoi construcția unor astfel de campusuri (sau identificarea unor  clădiri care să poată fi adaptate în acest sens), în care să fie aduși copii de pe o rază mare, din comunități izolate, pentru a li se asigura un mediu propice unei educații de calitate, cu resursă umană adecvată și cu dotări la standarde ridicate. Să ne înțelegem: școlile, clădirile propriu-zise și utilitățile nu țin de administrarea Ministerului Educației, ci de primării. Ele alocă fonduri, iar absența toaletelor decente ține de absența fondurilor alocate de primării, nu de inspectoratele școlare sau de minister. De aceea vorbesc despre un proiect de țară, care să scoată copiii aceștia de sub administrația precară a unor primării conduse de inși obtuzi, uneori fără liceu, care să convingă părinții – adesea și ei refractari la ideea de a desființa școala minusculă din comunitate –, să-i convingă de faptul că ceea ce li se oferă copiilor este cu adevărat un salt calitativ și nu presupune dificultăți pe partea lor de responsabilitate. Pare utopic aproape, dar nu e: să ai drumuri bune, să ai transport adecvat, să aduni copiii dintr-o comunitate cu autobuzul, la ora 7, să-i duci poate chiar o sută de kilometri pînă la campusul educațional, unde la ora 9 să înceapă cursurile și să li se asigure pînă la ora 17-18 tot ce e necesar pentru formarea lor, de la educație de calitate la hrană și igienă. Campusuri în care la toaletă, așa cum am văzut, de exemplu, în Școala Europeană din Luxemburg, pe oglinzi e prins un sticker cu mesajul „Smile!“, în ale căror parcări să aștepte autobuzele cuminți, pregătite să ducă după-amiaza spre casă copii care se educă civilizat și care au zîmbetul pe buze. Cum spuneam, un astfel de proiect iluminist ar presupune însă o gîndire prospectivă la nivel de țară. Nu la nivelul unui minister.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.