Cît despre frumusețe...

Publicat în Dilema Veche nr. 788 din 28 martie - 3 aprilie 2019
Cît despre frumusețe    jpeg

Am constatat astăzi, uitîndu-mă puțin în urmă la ultimele articole scrise, că am marcat doar puncte negre, am criticat, am arătat cu degetul, am strîmbat din nas. S-ar zice că sînt cel mai cîrcotaș om de pe lume, cel mai negru la inimă din sistemul acesta de învățămînt pe care-l văd doar cum scîrțîie din toate încheieturile, străduindu-se să răsufle, un corp greoi care stă să-și dea duhul.

Ei bine, nu, nu-s, totuși, cîrcotașul de serviciu, mai ales că sînt mai degrabă înclinat spre optimism și, așa cum spuneam într-un alt articol, îmi doresc o primăvară interesantă, vie. Dar cum se poate împăca asta cu tot amarul nemulțumirilor pe care noi, profesorii, în general, și eu, în particular, le adunăm? Am să explic simplu ceea ce cu toții știți, doar punînd în joc cuvintele mele și propria mea experiență.

Mă folosesc, pentru început, de versurile poetului Ștefan Baghiu, pe care le scot din context și le trag pe spuza explicației mele. Cu toții, probabil, am intrat în învățămînt cam așa cum se arată dragostea, „Pentru că s-a arătat şi dragostea“, dar a fost o flacără prea efemeră, „a fost scurtă şi a impresionat prin cuminţenia ei“ și apoi i-a luat locul altceva. Ce i-a luat locul? Cred că pentru mulți dintre noi i-a luat locul „un fel de simpatie nenorocită“, cred că pentru mulți dintre noi „rămîne doar pericolul că frumuseţea asta“ a învățămîntului „ar putea duce cumva la fericire“. Dar cum? Ce vreau să zic, de fapt?

Mi-am propus să vorbesc despre fericire și despre frumusețe. Frumusețea aia care există ca o secvență scurtă, un flash în ansamblul unei zile, al unui an sau al unei vieți. Dar, de fapt, nu e doar unul. Sînt o serie, flash-uri, luminițe, secvențe. Clipele alea care rămîn. Căci, „frumusețea rămîne“, zice Dan Coman, orice-ar fi, chiar dacă e doar „o fotografie de vară salvată-n / calculator. nimic real, o femeie superbă / de mărimea unei lăcuste îndepărtîndu-se pe nisip. / și o lumină roșcată / ieșind doar pe jumătate din monitor“. Așa cum intuiți deja, cred, vorbesc despre frumusețea aia din lucrurile simple. Ca, de exemplu, simplitatea de a rosti cuvintele „ce frumos arde focul tău“, pentru că așa vom spune în cele din urmă, probabil, ca Iustin Panța, că „toate astea au rămas: liniştea şi simplitatea adîncă a lucrurilor; / iarăşi: numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată.“

Poate credeți că e un intro cam lung, dar nu e un intro. Sînt în plin context deja, încercînd să vă spun despre momentele acelea în care pur și simplu, în timpul unei ore, se întîmplă ceva și-i vezi. Te uiți la ei „Ca şi cum / tinereţea lor ar dura veşnic – / şi durează veşnic, / dacă o priveşti cu o anumită / intensitate“, cum spune Ștefan Manasia. Te oprești speriat, pentru că, împreună cu Laura Dan, îți dai seama că noi „trăim întîmplări fericite fără să ne dăm seama“ și acum tocmai asta trăiești, o întîmplare fericită. În momentul acela recunoști pur și simplu că Mariana Marin are dreptate, că „nu există eveniment al vieții / fără expresie“. Te uiți spre ei și ei se uită spre tine și poate unul sau una îți spune că i-ai „făcut“ cu versurile acelea ziua. Pentru o clipă îți vine să te umfli în pene, te gîndești că pentru el/ea e exact cum crede Mariana Codruț, că „uneori se întîmplă aşa: / un om țîşneşte brusc / din întuneric şi prinde a bate / atît de intens din aripi / încît devine luminiscent. Te crezi omul acela pentru o clipă, apoi îți vii în fire. Puțin, nu de tot. La urma urmei, ce a fost? O întîmplare obișnuită. Și da, „O istorie a gesturilor obișnuite, / asta e viața ta întreagă, dar și iluzia / că mai poate fi și altceva acolo, / imagini calde sau tot ce ai fost învățat / vreodată despre educație, familie, mediu / și alte asemenea resurse ale vocabularului“, vorba lui Dmitri Miticov. Ai avea poate în ora aia de discutat ceva despre Ion, poate ceva despre Ștefan Gheorghidiu sau de analizat vreun text despre școală, poate unul de G. Călinescu. Oricare ar fi putut aduce aceeași senzație, îți dai seama imediat. Dar, totuși, în ora asta ți-ai spus că „în fond literatura o putem noi citi într-un fel, / în altul – de ce să facem din împrejurările aceste – oricum fictive – un roman poliţist?“, preluînd gîndul lui Mircea Ivănescu. Poate pentru o secundă, mai ales dacă ești într-o sală de la subsol, cu ferestre la nivelul trotuarului, vezi și cum „străzile orașului“, deși nu sînt de sare ca acelea ale lui Teodor Dună, „plutesc ca niște eșarfe“. O secundă, poate o oră, ați uitat și tu, și ei că „pe Facebook pare-n regulă să iubești / pînă la moarte, / pe facebook e imposibil să-ți pierzi cîinele sau mințile, / dispari și apari cînd ai chef, îți schimbi datele personale cînd ai chef / și-ți poți șterge moaca dacă nu-ți mai place“, așa cum știți de la T.S. Khasis, pentru că sînteți aici, vii, căutînd sensurile cuvintelor. Chiar dacă apoi rămîneți cu convingerea că are dreptate Adela Greceanu, că „și cuvintele sînt o provincie / vizavi de sensurile pline de viață de sub ele, / sensuri necunoscute și nerevendicate acolo, deasupra“.

Mult mai mult nu vă pot spune, pentru că s-a terminat ora sau poate spațiul acestui pseudoarticol. Cam atît am vrut doar, pornind de la o experiență pe care am ținut-o de Ziua Internațională a Poeziei. Că sînt momentele acelea de frumusețe. Ce frumusețe? vor zice unii, poate. Lasă-mă, domnule, că m-am săturat de atîta frumusețe, mi‑e acru! De acord, uneori ni se face acru. „Cît despre frumusețe: singurul mod de a mă lipsi de ea stă în a-i săvârși faptele“, cum bine ne învață Ion Mureșan.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Ce a răspuns Inteligența Artificială despre Marea Unire de la Alba Iulia. Eroarea pe care o face ChatGPT
Softul de inteligență artificială ChatGPT are răspunsuri la întrebări ce au legătură cu Marea Unire de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Face, însă, o eroare, confundând Sala Unirii cu Catedrala Ortodoxă, care a fost construită abia în 1922.
image
Renumit medic pediatru, avertisment: „Tocmai am văzut un caz sever de rujeolă, boală care, cred unii, nu există”
Medicul pediatrul Mihai Craiu avertizează depre o boală care „există și produce complicații grave, unele mortale” . Este vorba despre rujeola, despre care unii părinți cred că „bolile acestea, ale copilăriei, existau numai în timpul comunismului sau apar în țări africane”
image
Cum i-a făcut România magică să plângă de emoție pe mai mulți americani. „Nu credeam să mi se întâmple așa repede” VIDEO
Frumusețiile României și simplitatea și sufletul curat al românilor sunt de multe ori apreciate de turiștii și de vloggerii care ajung aici din străinătate. În unele cazuri, aceștia sunt copleșiți și ajung chiar să verse lacrimi, emoționați. De 1 Decembrie, „Adevărul” relatează trei astfel de cazuri

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic