Cît de multă transparență e prea mult?

Publicat în Dilema Veche nr. 343 din 9 - 15 septembrie 2010
Morala marilor producători alimentari jpeg

Transparenţa pare să fie cuvîntul zilei într-o arie largă de domenii strategice şi politice. Este oare o mai mare transparenţă întotdeauna ceva bun?

Din 2008, de cînd s-a declanşat criza economică, s-a apelat întruna la o „mai mare transparenţă“ în domeniul serviciilor financiare. Legea reformei financiare, votată de Congresul SUA luna trecută, pretinde o mai mare transparenţă din partea băncilor şi a altor firme de servicii financiare. Mai mult, datorită eforturilor asidue ale coaliţiei Oxfam America şi Publish What You Pay, legea solicită chiar şi companiilor – atît celor din SUA cît şi celor străine – din domeniul mineritului şi al extracţiei petroliere, care urmăresc creşterea capitalului din SUA, să declare plăţile către guvernele ţărilor în care operează.


O altă formă de transparenţă s-a bucurat de foarte multă atenţie, luna trecută. Wikileaks.org, care se autodefineşte ca „mijloc anonim, mondial, de propagare a documentelor la care publicul ar trebui să aibă acces“, a publicat 92.000 de documente cu privire la războiul din Afganistan, incluzînd rapoarte militare despre felurite incidente şi chiar rapoarte ale serviciilor de informaţii.

Wikileaks a publicat în ultimii trei ani o serie de documente delicate, de la regulamentul militar american al închisorii din golful Guantánamo, pînă la dovezi de corupţie din Kenya şi probe referitoare la deversarea de deşeuri chimice toxice de-a lungul coastei africane. A mai publicat, de asemenea, o listă cu site-uri pe care guvernul australian a propus să fie blocate, listele de membri ale grupării de extremă dreaptă British National Party, o analiză a riscului de credit a unei bănci majore din Islanda, şi un document filmat despre un atac al unui elicopter american la Bagdad, soldat cu moartea a douăsprezece persoane, printre care un jurnalist şi fotograf Reuters. Difuzarea rapoartelor de război afgane rămîne însă cea mai controversată acţiune Wikileaks de pînă acum. The New York Times, împreună cu The Guardian şi Der Spiegel au avut şansa să vadă aceste documente înainte de a fi difuzate şi au decis să publice o parte dintre ele. Editorii au argumentat că, deşi decizia de a face publice materiale secrete este întotdeauna dificilă, aceste documente ar fi „de mare interes public“ şi ar „pune în lumină extraordinara dificultate cu care s-au confruntat SUA şi aliaţii săi, într-un mod în care alte expuneri nu au făcut-o“. Senatorul SUA John Kerry, un democrat de prim rang, susţinător al războiului, a spus că documentele ar putea „evidenţia miza“ conflictului şi urgenta astfel „efectuarea ajustărilor necesare îmbunătăţirii politicilor implicate“.

Julian Assange, fondatorul Wikileaks, a sugerat că aceste materiale ar putea constitui baza unor demersuri de urmărire în justiţie a crimelor de război comise de armata SUA împotriva civililor afgani. Alţii, inclusiv Barack Obama, au declarat că documentele „nu dezvăluie probleme care să nu fi fost deja difuzate în cadrul dezbaterilor publice despre Afganistan“.

Există un paralelism între scurgerile recente de informaţii despre Afganistan şi publicarea de către Daniel Ellsberg, în 1971, a unor acte ale Pentagon-ului care au permis publicului american să înţeleagă cum s-a desfăşurat cu adevărat războiul din Vietnam. Site-ul Wikileaks susţine că dezvăluirile sale au catalizat deja „sute de reforme“ şi că „o guvernare transparentă este cea mai eficace metodă de a asigura o bună guvernare“. Există însă chiar şi susţinători ai guvernării transparente care cred că Wikileaks merge prea departe. Steven Aftergood, directorul proiectului pentru confidenţialitate guvernamentală din cadrul Federaţiei Oamenilor de Ştiinţă Americani (FAS), consideră Wikileaks unul dintre inamicii societăţii deschise, deoarece nu respectă statul de drept şi nici drepturile individului.

Deşi Wikileaks declară că nu a publicat alte 15.000 de documente cu privire la războiul din Afganistan, pentru a nu dezvălui nume şi alte indicii care ar fi putut duce la identificarea şi periclitarea unor persoane, revista londoneză Times a arătat că există cazuri de documente deja publicate, în care apar suficient de multe astfel de indicii. Assange a declarat că regretă profund orice prejudiciu pe care documentele difuzate l-ar putea aduce, dar a continuat, totuşi, să susţină difuzarea lor. Iar site-ul Wikileaks ne arată că, deşi vizibile sînt cele cîteva consecinţe nefaste pe care le poate avea transparenţa, ceea ce nu se vede sînt consecinţele nepublicării, şi că, într-un climat de transparenţă, şansele ca guvernele şi corporaţiile să acţioneze moral vor creşte.

Dar cît de multă transparenţă e prea mult? Un cercetător leton în domeniul inteligenţei artificiale, de la Facultatea de Informatică a Universităţii Letonia, care a divulgat, mai devreme anul acesta, acte confidenţiale despre veniturile managerilor bancari, a fost elogiat ca un „Robin Hood“ modern, fiindcă, fără el, publicul nu ar fi aflat cît de bine continuă să fie plătiţi unii oameni, în timp ce băncile lor sînt scoase la liman cu fonduri publice. În fiecare an, guvernul norvegian face publice venitul şi averea a aproape fiecărui contribuabil. Înseamnă asta prea multă transparenţă? Şi, dacă da, de ce?

Într-o lume în care teroriştii au comis atrocităţi şi ameninţă să o mai facă, e utopic să-ţi doreşti transparenţă guvernamentală totală. Uneori, binele poate fi făcut numai pe ascuns. Deocamdată, în linii mari, o comunitate mai transparentă e, probabil, una mai bună – ceea ce e valabil şi pentru o lume mai transparentă.

Peter Singer este profesor de bioetică la Universitatea Princeton şi profesor laureat la Universitatea Melbourne. A scris, printre altele, volumele Practical Ethics, One World şi, recent, The Life You Can Save.

Copyright: Project Syndicate, 2010 www.project-syndicate.org 

traducere de Matei PLEŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prima echipă eliminată de la Euro 2024, după ce Franța și Olanda au remizat în grupa D
Germania și Spania sunt deja în optimile Campionatului European.
image
Cum a rămas un român fără bani în cont în timp ce își rezerva vacanța online. „Am intrat pe link”
Numărul înşelăciunilor legate de rezervări online a crescut de 9 ori în acest an. A păţit-o şi un tânăr din Bucureşti care a rămas fără o sumă importantă din cont.
image
Cele mai cancerigene produse de curățenie pe care toată lumea le folosește. Cu ce le puteți înlocui
Un avocat specializat în vătămări corporale catastrofale a avertizat consumatorii împotriva utilizării a trei produse cancerigene care se găsesc în mod obișnuit în case.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: