Cît de mult mai contează în vremurile astea că Italia a ratat calificarea la Campionaul Mondial de Fotbal?
Nu cred că Donnarumma s-a gîndit, atunci cînd mingea trimisă de nord-macedoneanul Trajkovski s-a strecurat, pe lîngă mîna lui dreaptă, în poartă, la altceva – la tragedii, la bombe, la sfîşieri umane – decît la &*#@#+%^$! Şi poate imediat după aceea la @$%()*^#? Pentru altele va avea timp imediat după ce se va fi trezit din acest coşmar, adică nu în viitorul vizibil. Trauma e de nepus în litere. Şi nici rostirile din acele minute, ore, zile, evuri. E de ajuns să vedem cum au lăsat jucătorii vestiarul stadionului din Palermo după meci. Alaric ar fi fost un pic invidios. Ideea nu e doar că Italia, campioana Europei, a ratat calificarea la următoarea mare competiţie – e ca şi cum ai spune că după ce Manchester City sau Liverpoool ia campionatul anul ăsta, în sezonul viitor retrogradează (n-am dat vreun exemplu de la noi, că la noi se poate) – e despre cum a făcut-o. Cu stil, adică. După celebrul dicton: dacă tot te bagi în rahat, bagă-te pînă la fund!
Italia are, de altfel, o tradiţie în a da maiestuos cu mucii în fasole. Asta e a doua Cupă Mondială la rînd pe care o ratează. Data trecută a reuşit să fie eliminată la baraj de o echipă clar mai slab cotată, Suedia. Dar stai, se poate şi mai rău! Mult mai rău. Acum a căzut din cerurile Sixtinei fix în rîul de flăcări al iadului de la Voroneţ. Macedonia de Nord e o ţară care nu avea pînă de curînd nici măcar numele clar. Dar a terminat pe locul 2 în grupa de calificare, peste România. Şi ce scandal a fost atunci! Cum, să ne întreacă ţara asta de rang minuscul?! Ce ruşine! Uitaserăm că alde Ristovski, Trajkovski, Velkovski şi Alioski tocmai provocaseră un pocinog Germaniei, prea puţin latină pentru a-şi permite să soarbă un prosecco înainte de bătăliile cu liliputani. Deci surpriză, dar nici chiar aşa! În plus, noi înşine am lăsat Italia pe bară într-o situaţie similară. În 1982, echipa lui Bearzot era campioană a lumii. Ei bine, nu s-a calificat la Euro ’84 pentru că Bölöni şi compania au trimis-o în vacanţă anticipată.
Bun, totuşi întrebarea rezistă. În acest moment al existenţei planetei, necalificarea unei puteri de rang zero a fotbalului la cea mai importantă competiţie a lumii are darul unei palme marca Will Smith, dar nu aş spune că şochează. Şocurile sînt rezervate acelui pămînt al sîngelui şi craterelor care fumegă lîngă noi. Comparat cu asta, situaţia italienilor e comică, mai ales că acum, pe supărare, mai şi cer schimbarea sistemului de calificare. Din nefericire, avem treburi mai serioase decît să rîdem de ei. Dovada supremă e că, cel mai autobăncos popor fiind, nici de noi nu ne prea mai vine să rîdem. Ceea ce e gravisim.
