Cinema în criză?

Publicat în Dilema Veche nr. 884 din 18 - 24 martie 2021
Bătălia cu giganții jpeg

Gala premiilor César de anul acesta a fost o catastrofă! A fost cea mai urîtă ceremonie din istoria acestui eveniment – aproape toată presa culturală franceză a căzut de acord asupra acestui lucru. Imaginea tristă a unei săli pe jumătate goale (pandémie oblige!), oferta relativ redusă după un an prost, protestul radical al actriței Corinne Masiero, care s-a dezbrăcat pe scenă purtînd pe piele sloganul „No culture no future”, discursurile depresive ale participanților și, peste toate, o senzație de sfîrșit de lume sau cel puțin de sfîrșit de film prost.

E adevărat: în 2020 s-au vîndut de trei ori mai puține bilete decît în anul precedent. Dar e și o veste bună. De paisprezece ani, lungmetrajele franceze nu au obținut mai multe vizionări în cinematografele din Hexagon decît filmele americane. Ei bine, în 2020, filmele franceze au atins 29,2 milioane de bilete vîndute, față de doar 26,6 milioane cîte au atins filmele americane. Această cifră se explică, desigur, prin prezența redusă a filmelor americane în anul precedent. Dar e și un semn al atractivității filmului francez. Mulți s-au plîns de angajamentul scăzut al statului în susținerea cinematografiei. Aici, ar trebui totuși adăugat că cinematografia franceză atît de lovită de actuala criză sanitară continuă să fie bine finanțată de guvern: se estimează că numai în 2020 statul a subvenționat producția și difuzarea de film cu 1,2 miliarde de euro. În mai 2020, guvernul de la Paris a anunțat prelungirea măsurilor de acordare a indemnizațiilor de șomaj pentru artiștii intermitenți ai artelor spectacolului pînă în august 2021. Sînt ajutoare indispensabile pentru susținerea unui sector al economiei considerat esențial.

Însă nu doar despre finanțare e vorba, nu despre filmele aflate în producție și amînate pe fondul crizei, ori despre sutele de săli de cinema închise (temporar) din cauza restricțiilor, ci și despre cum arată viitorul acestei industrii. Și, aici, cam toți cei care au participat săptămîna trecută la Gala César înțeleg foarte bine mizele. Chiar și într-o țară precum Franța, care promovează excepția culturală și sprijină diversitatea inclusiv prin legi care privilegiază filmele autohtone și europene, competiția cu superproducțiile americane e tot mai mare. Noile platforme de difuzare online, lansate înainte de 2020, dar a căror evoluție a fost accelerată de criza sanitară, ne fac să ne gîndim cum va arăta această industrie în viitorul apropiat. Mulți se întreabă chiar dacă industria americană, hollywoodiană, va putea supraviețui crizei actuale. Cu sălile închise, sau deschise cu intermitență, sau cu un număr limitat de locuri, e clar că producții care se bazează strict pe încasări din bilete (și care nu beneficiază de subvenție) precum cele americane nu au cum să continue. În logica pur liberală se conturează astfel trei scenarii. Primul ar fi unificarea etapelor de distribuție: pînă acum, filmele intrau mai întîi în sălile de cinema, fiind disponibile plătitorilor de bilete pentru cel puțin două luni înainte să fie revîndute canalelor TV, platformelor online etc. Lansarea simultană în sală și în streaming ar încuraja platforme precum Netflix, Apple, Amazon să investească în producții cinematografice și în promovarea lor. O parte din banii astfel investiți s-ar întoarce și către (unele) săli de cinema. Un al doilea scenariu ar fi achiziționarea sălilor de către producătorii dominanți: în anii ’50 ai secolului trecut, Justiția americană a condamnat o asemenea fuziune și statul a reglementat domeniul astfel încît condițiile concurențiale să permită dezvoltarea pieței. În contextul de acum, asumarea controlului asupra producției și a difuzării nu mai pare o tendință monopolistă, ci mai degrabă o modalitate de a asigura funcționalitatea sistemului. Cum o inversare a trend-ului actual de consum online e puțin probabilă chiar și în condițiile în care pandemia va înceta rapid, ne așteptăm la o transformare a felului în care funcționează industria cinematografică americană în sensul hibridizării consumului.

Dar în Europa? Cît timp va mai putea fi susținut modelul francez, dominant în Europa, de încurajare a cinematografiei? Și ce impact au aici transformările de pe piața americană? În ceea ce privește viitorul sălilor de cinama, totul va depinde de evoluția obiceiurilor de consum. Și, pe termen mai lung, de disponibilitatea guvernelor de a susține difuzarea, adică de a subvenționa sălile. (Evident, aici e o relație sensibilă, pentru că, dacă apetența pentru mers la cinematograf nu va crește odată cu încheierea crizei sanitare, nu poți pretinde statului să plătească pentru a întreține săli de cinema goale.) Platforme precum Netflix sau Amazon ori inițiative mai mici, independente, sînt o provocare, dar și o șansă pentru filmul european. Disponibilitatea și accesul facil la (aproape) orice film nu garantează neapărat și șanse egale ca filmul de artă (francez ori european) să fie accesat. Pentru că algoritmul privilegiază consumul și va promova ceea ce e deja accesat. Inițiativele europene, micile platforme specializate ori de nișă nu-și ating nici ele audiența potențială și, în competiția cu giganții, rămîn în urmă. Pentru a menține o bună cotă a filmului european (și a garanta supraviețuirea) e deci nevoie de mai mult decît doar de întreținerea micilor rețele de difuzare online…  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.