Cine ţine lanţul?

Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Zilele acestea se împlinesc exact 188 de ani de cînd Alexis de Tocqueville (26 de ani) şi Gustave de Beaumont (29 de ani), buni prieteni, au pus piciorul în America. Fuseseră trimişi de Monarhia din Iulie să viziteze închisorile americane şi să raporteze, la întoarcere, în ce măsură experienţa administrării penitenciarelor din Statelor Unite putea fi implementată în Franţa. Cum și de ce s-au gîndit francezii că ar putea prelua în propriul sistem penitenciar experiența americană, sper să povestesc cu altă ocazie. Fapt este că cei doi au călătorit nouă luni prin America (au petrecut cîteva zile şi în Canada). Au vizitat închisori, desigur, dar au observat atent întreaga societate americană. Știau cîte ceva despre lumea americană, dar e clar că, privind-o de aproape, au înțeles-o mai bine. Ba chiar, ar spune mulți astăzi, au înțeles-o mai bine decît oricine altcineva de dinainte și de după ei.

La revenirea în Franţa, pe lîngă raportul misiunii oficiale, fiecare dintre cei doi a scris cîte o carte despre ce văzuseră peste Ocean. Beaumont a scris un roman intitulat Marie ou l’Esclavage aux États-Unis – o melodramă vag romantică, uşurică, despre o domnişoară albă care descoperă că are sînge de negru şi se mărită cu un francez. Tocqueville a scris un lung eseu intitulat De la démocratie en Amérique – una dintre cele mai importante cărţi ale modernităţii, apărută în două volume, primul în 1835, al doilea în 1840. Trimis să scrie despre închisori, Tocqueville a scris unul dintre cele mai importante tratate despre libertate, povestind cum se poate ajunge la ea, cum se poate ea păstra şi ce anume o poate primejdui.

Astăzi, cartea lui Tocqueville are statut de cult. Este intens şi continuu studiată, s-au clădit specialităţi „de nişă“ plecînd de la această carte, iar referirile la ea ori chiar citarea din ea au devenit rutină nu doar în mediile academice, ci şi în cele intelectuale în general. Unul dintre argumentele care menţin De la démocratie en Amérique în plină vigoare este uimitoarea sa relevanţă pentru orice încercare prin care trec democraţiile de atunci înainte. Ideea excepționalismului american probabil că era în circulație, dar Tocque-ville a reușit să vadă, în termeni seci, generalul prin particular. Unele idei ale lui sînt criticate şi, în general, respinse de teoria politică actuală. De pildă, credinţa lui Tocque-ville că libertatea şi democraţia sînt inevitabile şi providenţiale nu place minţii contemporane, care suspectează determinismul şi dispreţuieşte providenţialismul. Dar altele sînt în aceeaşi largă măsură acceptate, cum este aceea că religia joacă un rol cu atît mai puternic în democraţii cu cît este mai depărtată de stat, chiar dacă o anume credinţă empirică şi clericală spune invers. De asemenea, analiza cauzelor care au produs miracolul american (căci, în termenii organizării politice, America este mai mult decît o excepţie, este un miracol!) făcută de Tocque-ville rămîne clasică şi aproape imposibil de contrazis.

Însă, cum spuneam, ceea ce uimeşte este prospeţimea ei perpetuă, directa ei utilitate pînă astăzi. Vorbind despre pericolele care pîndesc permanent democraţia, Tocqueville are intuiţia excepțională a permanenţei lor. Democraţia îşi schimbă şi ea formele de manifestare, se dezvoltă, se întinde, se adînceşte, dar pericolele sînt aceleaşi, de la inventarea ei pînă la sfîrşitul ei, cînd va fi să fie. Şi nu e vorba despre pericolele exterioare, ci despre cele interioare – este vorba despre acele pericole pe care democraţiile le nasc singure, din însăşi logica funcţionării lor normale. Tocque-ville se teme că democraţia, evoluînd şi maturizîndu-se, poate genera ea însăşi forme noi de totalitarism. Una este ceea ce chiar el a numit „tirania majorităţii“. Nu dezvolt, o cunoaştem prea bine pe pielea noastră. A doua este ceva mai subtilă: tirania administrativă. În termeni weberieni, statul unei societăţi democratice dezvoltă o birocraţie care, subtil, ajunge să-şi subjuge oamenii. Societăţile democratice, spune Tocqueville, sînt mediocre (deoarece cultivă egalitatea între cetăţeni şi suprimă discriminările sociale, acestea tind să aplatizeze societatea în zona medie) şi lipsite de strălucire. Pe de altă parte, liberi fiind, oamenii tind să trăiască tot mai mult pe cont propriu şi astfel slăbeşte solidaritatea şi creşte individualismul. Sînt condiţiile perfecte ca statul să se tiranizeze, într-o versiune „soft“, desigur, şi să domine individul care, pe de o parte, este singur şi, pe de altă parte, tot mai dependent de stat, căci, în numele democraţiei, are aşteptări de la el.

„Contemporanii noştri sînt munciţi încontinuu de două pasiuni opuse: resimt nevoia de a fi conduşi şi dorinţa de a rămîne liberi. Neputînd să distrugă nici una dintre aceste două înclinaţii opuse, ei se străduiesc să le satisfacă pe amîndouă în acelaşi timp. Îşi imaginează o putere unică, tutelară, atotputernică, dar aleasă de cetăţeni… Se consolează de a fi sub tutelă gîndindu-se că şi-au ales singuri tutorii. Fiecare individ acceptă să fie legat fiindcă vede că cel care ţine capătul lanţului nu este un om şi nici o clasă, ci însuşi poporul.“ – scrie Tocqueville într-unul dintre cele mai tulburătoare (pentru mine) pasaje. Acceptarea lanţului doar pentru că este ţinut de popor este, cred, tema zile într-o țară ca România. Aduceți-vă aminte de ce majoritatea parlamentară pe care o avem a făcut atîtea mizerii: pentru că poate! Cum de poate? A fost aleasă. Și probabil că va mai fi, pentru că mizeriile pe care le-a făcut nu afectează absolut deloc majoritatea electoratului.

Totuși, ceva în acest citat nu se mai potrivește. Or fi fost contemporanii lui Tocqueville prinși între două pasiuni opuse, nevoia de a fi conduși și nevoia de a rămîne liberi. În vremea mea, nu mai e deloc așa. Nevoia de a fi conduși a crescut în intensitate și a transformat libertatea, dintr-o sănătoasă dorință perpetuă, într-o comodă iluzie roz. Nu mai vrem să fim liberi pentru că e mai comod să credem că sîntem liberi și gata. Cît despre nevoia de a fi conduși, ea lucrează tot mai vîrtos în sufletele noastre. Ce vreau să spun este că, dacă lanțul din jurul gîtului nostru e ținut de un anume om, poate că nu suportăm și ne considerăm captivi, dar dacă e ținut de toți ceilalți prin reprezentanții aleși de ei, atunci se cheamă că sîntem liberi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Dominic Fritz votează la Timișoara. FOTO Inquam Photos / Virgil Simonescu
Dominic Fritz, contestat în interiorul USR după ce a fost ales președinte. „A obținut mai puține voturi decât Lasconi” SURSE
Dominic Fritz a fost ales președinte al USR cu un procent covârșitor, 67%, însă, în termeni reali, voturile primite de primarul Timișoarei au fost numai 7.000.
pepene cu telemea logo jpg
De ce trebuie să mănânci pepene cu telemea. Dr. Mihaela Bilic: „Vă ofer și un argument”
Pepenele este fără îndoială fructul verii, apreciat pentru savoarea sa răcoritoare și conținutul ridicat de apă, ce ne ajută să ne hidratăm în zilele caniculare.
croaziera ibiza  Foto Costa Cruises jpg
Croazierele, noul trend în turismul românesc. Cele mai căutate rute și prețurile pentru 2025
Croazierele revin în forță în preferințele de vacanță ale românilor, după doi ani în care în topul preferințelor au fost vacanțele all-inclusive. Datele oficiale arată că cererea este cu 30% mai mare decât anul trecut, în special în Marea Mediterană sau Europa de Nord.
interviu de angajare
Cum se autosabotează șefii: cele șapte greșeli care scad performanța echipei
Există un adevăr universal în management: nu ceea ce știi te încurcă, ci ceea ce crezi că nu contează, mai ales când vine vorba de performanța în echipă, punctează consultanții specializați în resurse umane.
Edgar Allan Poe, maestrul macabrului jpeg
Un poet s-a însurat cu verișoara lui. Când au pășit în fața altarului, el avea 27 de ani, iar ea numai 13
În lumea literaturii americane, numele Edgar Allan Poe evocă imagini ale unui spirit întunecat, marcat de tragedii și creații pline de geniu.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel Foto Basilica dms jpg
De ce nu e bine să mănânci mere până la Sânpetru: Tradiții, superstiții și secrete din Postul Sfinților Petru și Pavel
De ce nu se mănâncă mere până la Sânpetru? Tradiții, superstiții și semnificații spirituale din postul Sfinților Petru și Pavel.
Impozite si taxe Foto Primaria Pitesti jpg
Discursul fiscal al politicienilor, demontat de un profesor la ASE: „Solidaritatea nu se face din Mercedes”
Profesorul Cristian Păun, de la ASE București, explică în 5 puncte, limpede și pe înțelesul oricui, cum ar putea România să scape de deficitul fără să crească taxele și impozitele.
Transporta țigări în valoare de 100 000 de euro Foto Poliția de Frontieră jpg
Descoperire de peste 500.000 de lei făcută de polițiștii de frontieră în microbuzul unui șofer care transporta dulciuri din Bulgaria
Un cetăţean bulgar care transporta dulciuri din Bulgaria pentru Olanda şi Belgia este cercetat penal după ce a încercat să introducă în România aproape 340.000 de ţigarete, ascunse în microbuzul pe care îl conducea.
tren cfr jpeg
Revolta pasagerilor CFR: Trenurile arată ca în filme horror. E imaginea noastră, ca națiune
Condițiile din trenurile românești sunt un subiect care nu se epuizează niciodată. Deși condițiile s-au îmbunătățit în anumite zone, oamenii sunt revoltați de starea toaletelor din trenurile patriei. În paralel, CFR Călători se plânge că nu mai are bani nici de motorină.