Cine își dorește uniform(izare)

Publicat în Dilema Veche nr. 967 din 20 octombrie – 26 octombrie 2022
HCorches prel jpg

În anul Revoluției, 1989, eram în clasa a X-a. Vreo patru imagini legate de școală îmi sînt vii în minte din acel an. Primul este trimiterea mea și a încă unui coleg, de către profa de română, doamna Cornelia Vlad, în timpul orei, la librărie, pentru a cumpăra volumul lui Mircea Dinescu, Moartea citește ziarul. Al doilea este revelionul petrecut cu cîțiva colegi, acasă la Augusta. Muzica de la televizor, ceva nemaivăzut, pantalonii mei de stofă, dansurile cu o colegă de care eram îndrăgostit, dar timiditatea mă făcea să nu îndrăznesc să-i spun. Al treilea eveniment este șuvoiul de elevi care a mărșăluit, vreo două-trei zile, prin tot orașul, colectînd elevi din toate liceele, avînd ca obiect eliminarea examenului de treapta a II-a, cel care făcea trecerea dinspre clasa a X-a înspre clasa a XI-a. Era o adevărată manifestație, multe mii de elevi care practic ocupau integral șoselele din centru. „Nu vă fie frică, treapta a doua pică!” Acesta era sloganul care se ridica asemeni unui vuiet din mulțime. N-a picat, am dat și noi treapta a II-a, am fost ultima generație care a avut de susținut acest examen.

Al patrulea eveniment al acelui an, care se leagă de ceea ce vreau să comentez prin acest articol, s-a desfășurat în curtea școlii. Nu îmi aduc aminte dacă se anunțase ceva la televizor sau dacă pur și simplu a fost o reacție născută instinctual, pe fondul unei așteptări. Fapt este că în pauza mare, ieșiți în curte, toți elevii ne-am rupt unii altora uniformele. Pantalonii ni-i rupeam unii altora pe cusătură, de-a lungul, astfel încît se transformaseră într-un fel de aripi fîlfîitoare. S-au rupt și mînecile vestoanelor, din umăr, rămînînd astfel într-un fel de veste, cu toții. Dar ce mi s-a păstrat pregnant în minte este imaginea pantalonilor sfîșiați de-a lungul cusăturilor și fluturarea lor de după. Dacă cineva ar fi avut atunci o cameră de filmat să surprindă momentul, ar fi ieșit o scenă demnă de un documentar, cel puțin. Habar nu am dacă în alte licee s-a procedat la fel, dar la noi așa a fost. O descărcare de energie, o eliberare de frustrarea simbolisticii pe care o reprezenta uniforma, desigur, asociată și cu regimul care tocmai se încheia. 

Deunăzi, am auzit că un anumit partid propune o lege care să oblige la purtarea uniformei, din nou. Nu este un subiect cu totul original, au mai fost momente cînd astfel de încercări au ocupat scena dezbaterilor publice, mai mult sau mai puțin vizibile. Dar iată că acum se relansează această idee. Nefericită, din punctul meu de vedere. 

Am ascultat diverse opinii. Susținătorii, dar și propunătorii legii, marșează mai ales pe argumentul protejării elevilor cu posibilități financiare mai modeste, în raport cu cei ce-și permit haine scumpe. Cu alte cuvinte, cei ce nu-și permit nu ar mai fi nevoiți să se simtă umiliți și să dezvolte complexe, frustrări, față de cei care își permit. Și astfel s-ar rezolva un caz de echitate. Bineînțeles, e o falsă rezolvare aceasta. Mai întîi, că aceste uniforme ar costa. Și ar fi plătite de părinți. Or, o uniformă ar fi mult mai scumpă decît un set de îmbrăcăminte decentă, cumpărată poate chiar de la second-hand, de o familie modestă. Presiunea financiară pusă pe umerii acestor familii ar crește. Dacă ar fi vorba să ajutăm familiile nevoiașe, nu uniformele care să îndepărteze frustrarea ar fi soluția, ci ajutoare financiare sau vouchere pentru haine acordate celor aflați în aceste situații dificile. În fond, în societate nu sîntem toți la fel de bogați, dar traiul decent pentru fiecare este ceea ce ar trebui să urmărim, prin eliminarea sărăciei. Abia sărăcia e umilitoare, nu diferențele dintre cei bogați și cei care, fără a fi bogați, au trai sigur și decent. 

Un alt argument auzit este al școlilor din afară, unde ar exista uniforme. În fapt, în afară uniformele sînt mai ales prezente în școlile private, scumpe. Și țin de un statut al diferențierii, nu al egalizării. A purta o uniformă a unei școli de elită este o formă de a te diferenția de masă. Dar chiar și așa luînd lucrurile, uniformele nu sînt interzise în sistemul nostru de învățămînt. Sînt o mulțime de școli în care s-a luat decizia internă de a se recomanda și de a se purta o uniformă distinctivă sau însemne ale acelei unități școlare, cu același scop, distinctiv. Problema este atunci cînd apare ideea de obligativitate. Una este să poată fiecare școală, dacă vrea, și în măsura posibilităților părinților, să propună elevilor să poarte o uniformă, și alta este să obligi prin lege întreaga țară să se uniformizeze. Este diferența dintre dictatură și libertate. Dintre forțare și liber-arbitru. 

L-am întrebat pe fiul meu, elev în clasa a X-a, cum vede lucrurile. S-a revoltat auzind că ar putea fi impusă uniforma. L-am întrebat ce argumente are împotriva ei, rugîndu-l să se gîndească cel puțin la două. Mi-a spus că primul este al confortului. Că într-o uniformă și-ar pierde confortul pe care îl are cu haine obișnuite, casual sau sport. Al doilea argument a fost exact acesta, al evitării uniformizării. Ar însemna să arătăm toți la fel, mi-a spus. Păi, l-am întrebat, nu e mai bine decît să vină unii cu haine scumpe, iar alții să nu își permită? Fiul meu, care are haine de nivel decent, aș zice, nu de la firme exclusiviste, mi-a răspuns că n-are nici o problemă cu asta. Că are colegi care se laudă că au pe ei haine de 10.000 de lei, dar că lui i se pare o prostie să dai atîția bani pe niște haine. Și că nu-l afectează deloc această afișare a hainelor scumpe ale unor colegi, ba chiar că se înțelege OK cu ei, fără să-l deranjeze etichetele hainelor acestora. 

Una peste alta, nu cred că de uniformizare avem nevoie. Și problemele învățămîntului nu sînt rezolvabile prin introducerea obligativității uniformei. Cu atît mai puțin se pot rezolva prin uniforme problemele de natură social-economică.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura românăCea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.