Cine-i ce?

Publicat în Dilema Veche nr. 132 din 3 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dearborn, Michigan este un orăşel tipic pentru Midwest, nu departe de Detroit (face parte, de altfel, din spaţiul metropolitan al marelui oraş), locuit de aproape 100.000 de suflete. Îmi amintesc că am trecut de vreo două ori prin acest oraş, conducînd spre Detroit, şi nimic nu m-a făcut să opresc şi să explorez. În America, acest orăşel este cunoscut pentru trei motive. Primul este că aici îşi are sediul central imensa corporaţie "Ford Motor Company", Dearborn fiind locul de naştere al faimosului Henry Ford, cel care a revoluţionat nu doar industria automobilelor, ci însuşi capitalismul. Apoi, pentru că aici a domnit, vreme de 36 de ani, din 1942 pînă în 1978, cel mai rasist primar din nordul Americii, un anume Orville Hubbard. În aplauzele localnicilor, primarul a implementat în oraş o legislaţie atît de segregaţionistă şi a rostit asemenea ditirambice discursuri rasiste (la care albii din Dearborn rîdeau, cam aşa cum rîdem noi, acum, la C.V. Tudor) încît i-a ţinut pe negri departe de Dearborn pentru multe decenii. În fine, al treilea lucru care face faima aşezării este că aici se află cea mai mare concentraţie de arabi din afara Orientului Mijlociu (30% din locuitori mărturisesc origini arabe) şi a doua mare comunitate arabă din America, după cea din New York. Nu e de mirare că aici se află instituţii-cheie pentru comunitatea arabă din toată America, precum Arab American National Museum sau Islamic Centre of America. Tot aici se află cea mai mare moschee din America, iar inscripţiile bilingve anglo-arabe sînt ceva comun în vitrinele oraşului, pe afişe ori pe reclame. Recenta escaladare a conflictului din Orientul Mijlociu a ridicat temperatura populaţiei arabe din Dearborn. Mai mult sau mai puţin spontan, s-a declanşat o cuprinzătoare operaţiune de strîngere de fonduri pentru ajutorarea victimelor arabe din Liban. Zeci de tineri arabo-americani colectează voluntar bani, vînzînd pe trotuare, prin parcări sau pe la semafoare, tricouri cu steagul libanez, insigne sau alte diferite nimicuri. Există temerea că banii merg, de fapt, la Hezbollah. Un reporter CNN se apropie de un tînăr voluntar, arab după înfăţişare, şi îl întreabă ce garanţii au oamenii că banii nu ajung la Hezbollah, ci la victimele atacurilor israeliene. Tînărul e derutat de întrebare. Apoi explică, într-o engleză impecabilă, care arată limpede că este născut şi educat în America, că, deşi Guvernul SUA spune contrariul, Hezbollah nu este o mişcare teroristă, ci o mişcare de eliberare, că, împotriva a ceea ce se ştie, Hezbollah desfăşoară vaste operaţiuni umanitare şi că, în fond, Hezbollah este victima acestui atac, iar banii se strîng anume pentru victimele atacului. Deruta de pe stradă este o prelungire a derutei din marile cabinete ale lumii. La ONU, nimeni nu a fost în stare să propună o definiţie a terorismului general acceptată, aşadar terorismul este definit, în continuare, în mod diferit de fiecare ţară. Iar diferenţele există nu doar între ţările arabe şi ţările euro-atlantice (de aşteptat, avînd în vedere distanţa culturală dintre aceste două spaţii) sau între SUA şi Rusia (de aşteptat, avînd în vedere competiţia strategică mondială), ci chiar între ţările spaţiului transatlantic, de vreme ce listele oficiale cu organizaţii teroriste ale SUA şi UE nu sînt congruente. Chiar şi pentru SUA, ceea ce era terorist ieri, poate fi respectabil partener de discuţii astăzi, cazurile Muamar al-Gaddafi şi Yasser Arafat fiind cele mai cunoscute. Pentru lumea arabă, ceea ce fac Hezbollah, Hamas şi chiar Brigăzile Al-Aqsa nu e terorism. Dar dacă în aceste cazuri pare că există o deplină concordanţă între lideri şi popor, în cazul Al-Qaeda apare fractura. Mai toţi liderii politici arabi sînt de acord că organizaţia lui Bin Laden este teroristă, dar poporul de pe străzi şi din moschei crede contrariul. În general, arabii par a avea propria lor înţelegere a termenului "terorism". Pentru noi, importante sînt mijloacele, iar cauza e secundară. Pentru ei, cauza e importantă, iar mijloacele sînt secundare. Aparent, arabii sînt mai machiavaleci decît noi. Cauza IRA nu era deloc blamabilă după standardele europene, dar mijloacele folosite pentru promovarea cauzei, mai ales în anii ’70 şi ’80, au făcut ca această organizaţie să fie, fără dubiu, o organizaţie teroristă. Cauza unui stat palestinian nu (mai) este ceva subversiv, ea face parte din orice viziune politică lucidă de astăzi şi, de la Bill Clinton încoace, este parte a politicii oficiale a SUA. Însă mijloacele multor organizaţii, care o promovează, definesc aceste organizaţii drept teroriste. Pentru noi, orice acţiune a unui grup non-statal, prin care se induce teroarea asupra populaţiei civile ca mijloc de presiune pentru atingerea cauzei politice, este terorism. Noi trăim o epocă în care aproape orice cauză e acceptabilă. La limită, chiar şi cauza lui Bin Laden - o lume califat - e acceptabilă în Occident. Cîţi islamişti din Europa sau America, imami sau universitari, nu propagă public şi fără consecinţe aşa ceva? Ei nu sînt însă terorişti, dacă nu pun bombe, dacă nu deturnează avioane sau dacă nu instigă la asemenea acţiuni. Se poate discuta, fireşte, dacă nu cumva ideile radicale de acest gen sînt indestructibil legate de mijloace radicale. Cu alte cuvinte, nu cumva lumea poate deveni califat numai prin acţiuni de tip Al-Qaeda, aşa cum, pentru Germania hitleristă, idealul "spaţiului vital" nu a fost posibil decît prin agresiune armată sau, cum, ceva mai subtil, idealul socialismului marxist a chemat după el, în mod firesc, Gulagul? De partea cealaltă, în lumea arabă, terorismul pare că înseamnă altceva. Hezbollah poate să dea cu mii de rachete spre Israel, poate să organizeze zeci de atentate şi răpiri, dar atîta timp cît a dezvoltat un program social, prin care sprijină mii de arabi în dificultate, nu e o organizaţie teroristă. În acest moment, mi se pare esenţial să încercăm să aflăm mai multe despre diferenţa pe care o fac arabii între o mişcare de eliberare (ceea ce, în principiu, este de susţinut, admiţînd că mişcarea de eliberare eliberează, adică aduce libertate) şi o mişcare teroristă. Poate că aşa vom avea şi cheia tot mai sîngeroasei încîlceli din Irak.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Ucraineni la periferia Liman FOTO Twitter
Lîman, simbolul umilinței lui Putin. Reportaj BBC pe străzile pustii: „Lumea a suferit destul”
Jurnaliștii de la BBC și-au început reportajul efectuat în orașul Lîman prin a spune că „Victoria poate părea dezolantă”.
ips teodosie foto calin gavrilas
Teodosie se dezice de deputatul Aurel Bălășoiu. Reacția „călugărului-amant“
Arhiepiscopia Tomisului solicită dovezi care să demonstreze implicarea sa în scandalul iscat în jurul deputatului ex-PSD Aurel Bălășoiu. ÎPS Teodosie îl acuză pe „călugărul-amant” de calomnie.
Dmitri Peskov FOTO EPA-EFE
Reacția Kremlinului la „planul de pace” nerealist propus de Elon Musk
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a reacționat, marți, față de „planul de pace” cu Ucraina propus de miliardarul american Elon Musk.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.