Cînd omul devine armă şi nu avem marele răspuns

Publicat în Dilema Veche nr. 615 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2015
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

În tradiționala dezbatere publică din Statele Unite despre libertatea cetățeanului de a purta arme (clar statuată în cuprinsul faimosului Bill of rights, mai precis în al doilea Amendament al Constituției), unul dintre argumentele celor care vor un control foarte strict al regimului armelor, de nu chiar suprimarea acestui drept printr-o modificare constituțională, este acela că dacă numărul armelor aflate în posesia oamenilor ar scădea, ar scădea și numărul general al victimelor. Dimpotrivă, răspund cei care susțin perpetuarea libertății de a deține arme, cei care ucid sînt oamenii și nu pistoalele sau puștile. Dacă vrem ca numărul victimelor să scadă nu trebuie să îngrădim libertăți, ci trebuie să i educăm mai bine pe cei care se folosesc de ele. Cînd cineva moare împușcat nu e vina revolverului, totuși; nimănui nu i trece prin cap să trimită revolverul la închisoare. Prin urmare, cineva în stare să ucidă o va face fie cu revolverul, fie cu orice alt instrument și – surpriză! – aproape toate obiectele din jurul nostru sînt potențiale arme. Firește, nu vreau să aduc ceva nou în această dezbatere și, cu atît mai puțin, să o tranșez aici – pur și simplu, aceste seturi de argumente în contradicție mi-au venit în minte în zilele următoare atacurilor teroriste de la Paris, pe cînd mă gîndeam, ca și dumneavoastră, cred, cum de este posibil așa ceva.

Istoria crimei, atent privită, oferă motive de deznădejde. Mai întîi, ne dovedește că se poate ucide cu orice obiect. Nimic din ceea ce ne înconjoară nu poate deveni instrument letal, dacă pică în mîna (ne)potrivită. Mai mult, ca să ucizi nu e nevoie nici de forță fizică, nici de vreo însușire specială. Omul, așa cum e el, fără nici un fel de trăsătură cultivată special, are tot ce-i trebuie ca să poată ucide un alt om. Și, mai tulburător, istoria dovedește că o poate face, aproape, din orice motiv: din plictiseală ori din convingere, din curaj sau din frică, din invidie sau din calcul strategic etc. Criminali pot fi și femeile și bărbații, și copiii și bătrînii, și proștii și deștepții, și cei mai educați, dar și analfabeții. Puține lucruri pe lumea asta au o asemenea disponibilitate spre întreaga specie omenească precum o are crima. Nimic nu pare mai la îndemîna oricui decît să ucidă.

Dacă orice lucru din jurul nostru este, potențial, o armă și orice sentiment ori trăire poate, în derapaj, declanșa pornirea ucigașă, de ce ne mirăm că trăim spaima pe care o trăim? De ce ne mirăm că armatele morții vor avea, mereu, ostași? În fond, sistemele de securitate ne feresc (cînd pot) de terorism ori de crima organizată, dar de ceilalți oameni, cu tot potențialul periculos care zace în ei, nimeni nu ne poate feri.

Dar chiar și așa, întrebarea „Cum se poate transforma un om într-o mașină de ucis alți oameni, adică într-o armă?“ nu și pierde misterul înfricoșător. Am auzit adesea repetată, zilele acestea, o vorbă a Monicăi Lovinescu: în rău, specia umană nu va înceta niciodată să ne surprindă. Și totuși, ce anume poate provoca actualizarea acestei latențe criminale din om? Și, în pandant, ce anume ar putea-o fereca pe veci în adîncurile sale? Întreaga știință despre om nu are, deodată, nici o valoare dacă nu e în stare să articuleze răspunsuri plauzibile la aceste două întrebări.

Există cărți periculoase? Există idei periculoase? Există credințe periculoase? Înclin să nu cred neapărat știrea apărută zilele acestea, cum că ISIS își îndoapă teroriștii cu amfetamine („care dezumanizează“, nota știrea) înainte de a-i arunca în acțiune. Știrea aceasta încerca, într-un fel stîngaci, să dea un răspuns întrebărilor care se tot scriu și rescriu în acest articol. Adică iată cauza care transformă un om într-o armă: o substanță, un drog. Nu mai înghit substanța, oamenii rămîn în limitele rațiunii, răul din ei nu mai izbucnește sau, în fine, nu mai izbucnește așa de violent. Știrea, însă, mi se pare făcută pentru copii. Apreciez sincer că cineva vrea să ne dea cu asemenea știri o speranță – dacă știm cauza, vom putea preîntîmpina, pe viitor, efectul. În plus, oamenii nu ar putea comite asemenea crime dacă n ar lua amfetaminele. Dar am citit suficient de multă istorie ca să știu că nu este vorba de nici o substanță. Nici un drog nu poate transforma un om, oricît de nefericit, în terorist. Este, desigur, altceva. Ce? Habar n-am. În plus, îmi dau bine seama că acum nu putem să stăm și să ne gîndim care ar putea fi acest răspuns. De aceea, mi se pare foarte îngrijorător că nu avem încotro și plecăm să luptăm cu teroarea fără să știm răspunsul.

Sever Voinescu este avocat și publicist.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.