Cînd epicul bate politicul

Publicat în Dilema Veche nr. 365 din 10 - 16 februarie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Cine a pus mîna pe numărul de vineri, 28 ianuarie, al prestigiosului International Herald Tribune (IHR) a fost, cu siguranţă, frapat. Mai întîi, de capul de ziar – ceva despre Wikileaks, în condiţiile în care actualitatea internaţională era frămîntată şi extrem de generoasă pentru cei care decid subiectul cu care să deschidă ediţia unui mare ziar dedicat actualităţii globale, de la revoltele din Egipt la întrunirea de la Davos. Apoi, de lungimea materialului: două pagini de ziar pline, plus fragmentul din prima pagină. Apoi, de ceea ce conţine acest amplu material: povestea, desprinsă parcă din romane de spionaj, a culiselor afacerii Wikileaks. Mai departe, cel puţin notabil este autorul articolului: însuşi editorul executiv al lui The New York Times (NYT), un om cu un CV profesional, impresionant pentru oricine aparţine breslei jurnaliştilor – Bill Keller. 

Cum şi în România au apărut adoratori şi detractori ai dlui Assange, cred că discuţia despre Wikileaks merită continuată. Situaţia distribuţiei admiraţiei pentru dl Assange se desenează, la noi, rudimentar, în cel mai caraghios fel cu putinţă. În general, cei care îl urăsc pe dl Băsescu „ţin“ cu Julian Assange – sperînd că în muntele de telegrame secrete americane s-o găsi ceva şi despre preşedintele român –, iar cei care îl iubesc pe preşedinte au formulat rezerve, dacă nu au emis direct antipatie pentru misteriosul rebel suedez. Încă o probă că sîntem iremediabil provinciali: orice temă globală se (re)modelează în discuţia autohtonă după cum bat vînturile pe malul Dîmboviţei.  

Cum spuneam, articolul din IHR conţine povestea colaborării dintre Assange şi NYT, parte a grupului de mari publicaţii, alături de The Guardian şi Der Spiegel, cu care Assange a pus la cale apariţia faimoaselor telegrame secrete ale Departamentului de Stat american. Mesajul principal al textului semnat de Bill Keller este că ceea ce Assange pretinde acum – că a fost un fel de păpuşar care a jucat pe degete aceşti coloşi de presă – nu este deloc adevărat. Şeful de la NYT pune lucrurile la punct: pentru ei, Assange a fost o sursă plină de informaţii, aşa cum au toţi jurnaliştii lumii; nici mai mult, nici mai puţin. Supărarea lui Assange, provocată, din cîte se pare, de publicarea în ziarele cu care a colaborat pentru dezvăluirile Wikileaks a unor informaţii despre acuzaţiile pe care poliţia suedeză i le aduce, l-a făcut pe acesta să se repeadă pentru un interviu către concurentul lui The Guardian, adică The Times, dar şi acolo a avut o surpriză neplăcută. Alături de interviu, Assange a avut parte de un editorial deloc flatant – ba, dimpotrivă. Că Assange posedă un ego uriaş, nu mă îndoiesc. Că încearcă să răstoarne un sistem şi să fie eroul acestei operaţiuni, iarăşi, nu mă îndoiesc. Mai important, însă, este să încercăm o concluzie de etapă. Ce a reuşit şi ce nu a reuşit Assange? 

Evaluările care îmi sînt la îndemînă diferă substanţial. Unele spun că Wikileaks a schimbat lumea, că valul revoltelor din spaţiul nord-african a fost generat de publicarea telegramelor diplomatice americane şi că Assange însuşi, care spune că poate dărîma guverne cu informaţiile pe care le mai deţine, este demn de Premiul Nobel. Alte evaluări spun că efectul Wikileaks este zero pe scena relaţiilor politice internaţionale. 

Nu există nici un caz în care, urmare a dezvăluirilor Wikileaks, relaţiile vreunei ţări cu SUA să fi cunoscut modificări. Ţările lumii dezvoltă relaţii cu America nu pentru că o iubesc şi nici pentru a fi vorbite de bine sau de rău pe culoarele Departamentului de Stat, ci pentru că au nevoie, într-un fel sau altul, de uriaşa putere a celui mai proeminent actor global. În ceea ce mă priveşte, aş spune că exagerează atît cei care văd în Wikileaks sfîrşitul unei lumi cît şi cei care nu văd nimic după Wikileaks.

Întîi, doar un naiv ar putea spune că mişcările de stradă care duc la răsturnarea unor regimuri totalitare şi corupte se nasc pentru că apar informaţii despre opulenţa şi corupţia grupului dominator. E ca şi cum ai spune că evenimentele din decembrie 1989 au fost determinate, să zicem, de publicarea cărţii lui Pacepa, Orizonturi roşii, pe care românii au putut-o auzi în serial la Europa Liberă, seară de seară, în a doua jumătate a anilor ’80. Sigur că există o influenţă anume asupra opiniei publice, dar să spui că asemenea dezvăluiri produc revoluţii e cam mult. La fel, nu cred că scandalul Wikileaks chiar nu are nici un efect. Poate că relaţiile bilaterale ale Americii cu fiecare dintre ţările lumii nu se schimbă vizibil, sub acest impact, dar efectul Wikileaks ar putea fi de altă natură. Se prea poate ca diplomaţii să comunice altfel, atît cu sursele lor cît şi cu şefii lor, de acum înainte. Însă, mă grăbesc să o spun, e prea devreme pentru o concluzie. 

Pe de altă parte, aşa cum sugera o interesantă analiză recent apărută în revista Bookforum, telegramele par a avea o neaşteptată valoare literară. Poate chiar mai importantă decît cea politică. Portretele care se conturează în telegrame sînt, adesea, memorabile. Cantitatea de epic copleşeşte cantitatea de politic în aceste telegrame şi, de aceea, ele sînt de un acut interes pentru orice fel de presă. Prin urmare, potenţiala lor audienţă este uriaşă, dincolo de cercul politicienilor sau al publicului interesat de politică.  

În rest – vorba lui Bill Keller –, să nu uităm că „telegramele diplomatice sînt versiuni ale evenimentelor care se petrec. Ele pot fi speculative. Ele pot fi ambigue. Ele pot fi greşite“. Tocmai la această observaţie voi reveni săptămîna viitoare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: