Cinci milioane de noi români?

În două rînduri, săptămîna trecută, şeful statului s-a făcut avocatul acordării cetăţeniei române pentru moldoveni: a vorbit mai întîi în finalul şedinţei CSAT, cînd a cerut "simplificarea la maximum" a procedurii; a recidivat cîteva zile mai tîrziu într-un interviu acordat lui Paul Grigoriu, cînd a spus că unul dintre obiectivele sale este "de a convinge Guvernul să relaxeze la maximum acordarea cetăţeniei pentru cetăţenii Republicii Moldova". Interesul şefului statului pentru ţara vecină nu este unul recent. Dacă ne amintim, prima vizită făcută de Traian Băsescu în calitate de preşedinte al României a fost în Republica Moldova, în ianuarie 2005. De asemenea, primul oraş vizitat după aderarea României la Uniunea Europeană a fost tot Chişinăul. De fiecare dată, întîlnirea cu omologul său, Vladimir Voronin, s-a desfăşurat în condiţii bune (ba chiar, după prima vizită, preşedintele moldovean i-a trimis şi cîteva mii de sticle de vin preşedintelui român, gest pe care nu l-a făcut a doua oară). Atmosfera amicală durează însă numai pe perioada vizitei, deoarece, imediat ce Traian Băsescu pleacă de la Chişinău, autorităţile de peste Prut încep să arunce cu săgeţi verbale, acuzînd Bucureştiul de "imperialism", "tendinţe colonialiste" sau "ingerinţă în afacerile interne". Preşedintele Voronin nu ratează nici o ocazie de a denunţa aparente acţiuni ostile din partea românilor, unele gesturi frizînd chiar ridicolul, cum ar fi convocarea ambasadorului român la Chişinău, după o declaraţie critică la adresa Guvernului făcută de... actorul Ion Caramitru. Odată cu intrarea în UE, România a impus vize de călătorie moldovenilor. Coşmarul cotidian de la consulatul României la Chişinău este arhicunoscut. Autorităţile din Moldova refuză deschiderea altor consulate (deşi îşi dăduseră iniţial acordul) şi hărţuiesc administraţia română cu acuzaţii privind corupţia de la Consulatul român. Probabil că niciodată, după 1989, relaţia dintre Bucureşti şi Chişinău nu a fost mai proastă. Acesta este momentul în care şeful statului invită Guvernul să deschidă larg porţile cetăţeniei pentru moldoveni. Are el vreo şansă să fie auzit? Puţin probabil. Ministrul de Externe şi-a exprimat deja rezerve faţă de această idee: or, pentru ca propunerea să se poată transforma vreodată în lege, ar trebui să existe puncte de vedere comune la Palatul Cotroceni şi la Palatul Victoria. Surse din Comisia Europeană au declarat apoi pentru RFI că Bruxelles-ul este îngrijorat de soluţia propusă de preşedintele român: Europa s-ar trezi dintr-o dată cu 5 milioane de noi cetăţeni, ba chiar şi cu mai mulţi, dacă Moldova - de ce nu? - se apucă să dea şi cetăţenie moldovenească unor cetăţeni ruşi sau ucraineni, care, la rîndul lor, vor cere cetăţenie română: situaţia ar deveni absurdă. În interviul de la Radio România Actualităţi, şeful statului invoca motive morale, politice şi demografice în justificarea demersului său: România are nevoie de forţă de muncă străină şi e mai bine ca această forţă de muncă să vină din Moldova, decît din ţări asiatice sau africane. Lucid, Traian Băsescu a spus însă şi că moldovenii, odată obţinută cetăţenia, nu se opresc în România, ci se duc în Italia şi Spania. Acordarea cetăţeniei nu rezolvă deci carenţele demografice ale României (dincolo de faptul că e discutabilă acordarea cetăţeniei - gest cu o importantă conotaţie simbolică - pentru rezolvarea crizei forţei de muncă). Declaraţiile lui Traian Băsescu sînt primite cu indiferenţă la Bucureşti, cu răceală la Bruxelles şi cu ostilitate la Chişinău, care are din nou ocazia să denunţe "agresiunea" românească. Altfel spus, în loc să rezolve o problemă, creează altele. Dacă Bucureştiul vrea să rezolve, măcar parţial, problema forţei de muncă, nu are decît să amelioreze eliberarea permiselor de muncă pentru cetăţenii moldoveni, care astăzi au de înfruntat obstacole kafkiene pentru a putea să lucreze în România. Un moldovean care a făcut şcoala şi universitatea în România nu numai că nu poate deveni român, dar, în cele mai multe cazuri, nici nu poate fi angajat! Pînă la cetăţenie, România ar trebui să se gîndească la astfel de gesturi, mai puţin simbolice, mai puţin vizibile, dar, probabil, mai utile. P.S. În interviul de la Radio România Actualităţi, şeful statului a vorbit despre "morsele competente care scriu că România supără Bruxelles-ul". Surprinzătoare în vocabularul unui preşedinte, expresia "morse competente" a mai fost folosită de Traian Băsescu într-un discurs de acum cîteva luni şi am regăsit-o şi într-un articol dilematic al lui Sever Voinescu. Nu ştiu cine are paternitatea formulei şi mă întreb la ce (cine) se referă...