Cifrele Europei
Peste cîteva zile va fi Ziua Europei. Vom asista la discursuri de circumstanţă despre importanţa Uniunii Europene şi, mai ales, despre importanţa participării României la demersul european. În cîteva şcoli se vor organiza exerciţii de compunere despre "Europa mea", aşa cum se organizau, pe vremuri, concursuri cu tema "În lume nu-s mai multe Românii", Comisia Europeană va finanţa probabil spectacole pentru a marca evenimentul şi, dacă nu ar fi campanie electorală, probabil că şi televiziunile ar fi găzduit cîteva emisiuni pe subiectul generos "la ce e bună Europa, în afară de banii pe care îi putem obţine de la Bruxelles?". Din cauza campaniei însă, aceste emisiuni vor fi mai rare pentru că televiziunile ezită să invite oameni politici, pe alte subiecte decît cele strict electorale. Cam aşa vor sta lucrurile de Ziua Europei, pe 9 mai. Europa nu lipseşte numai din dezbaterile româneşti. La Paris, oraşul în care mă aflu cînd scriu acest articol, ai impresia uneori că Bruxelles-ul este mai departe decît Moscova. Temele de discuţie aici au legătură cu politica internă franceză (trebuie mărită vîrsta de pensionare?), cu recentul interviu al lui Nicolas Sarkozy la televiziune (în care a vorbit despre eforturile sale de a ridica nivelul de trai al francezilor - fără succes la un an de la preluarea puterii) sau cu relaţiile dintre Franţa şi restul lumii (de ce s-au supărat chinezii doar pe francezi în afacerea flăcării olimpice? Nu şi pe britanici sau japonezi, care protestaseră la fel de viguros faţă de încălcarea drepturilor omului în Tibet?). Cuprins la începutul acestei săptămîni de o stare euro-pesimistă, am avut plăcerea să dau peste o carte intitulată Opinia europeană 2008, editată de Fundaţia Robert Schumann. Volumul reprezintă o culegere de articole care au la bază sondaje despre prezentul şi viitorul Europei. Sondajele sînt dintre cele mai diverse, pornind de la existenţa sau nu a unei identităţi comune, pînă la filmele pe care le văd europenii (clasamentul e dominat totuşi de producţiile americane) şi de la cititul ziarelor (jurnalul cu cei mai mulţi cititori e tabloidul german Bild - peste 12 milioane în fiecare zi) pînă la salariul prim-miniştrilor (cel mai bine plătit în 2007 a fost premierul irlandez - 310 mii de euro; premierul român se situează pe penultima poziţie cu un salariu anual de 21 de mii de euro, doar prim-ministrul bulgar cîştigă ceva mai puţin). Dincolo de aceste cifre, cartea este o radiografie e modului în care este percepută Europa la ea acasă. Astfel, aflăm că, în pofida Cassandrelor de tot felul, europenii au în general o părere bună despre Uniune şi că peste două treimi dintre ei se declară "optimişti" cînd sînt întrebaţi în legătură cu viitorul UE. 60% dintre europeni cred că apartenenţa ţării lor la UE este un "lucru bun". Întrebaţi despre avantajele construcţiei europene, oamenii avansează trei motive: 1) UE a adus pace între naţiunile de pe continent; 2) garantează natura democratică a regimurilor politice din statele membre; 3) favorizează prosperitatea economică. Este adevărat că pentru 25% dintre cei întrebaţi Europa este o "maşinărie birocratică", dar e foarte interesant că mai mult de jumătate se pronunţă pentru o Europă din ce în ce mai puternică. În contextul unei mondializări care a generat noi puteri, precum China, Rusia, India sau Brazilia, europenii sînt conştienţi că statele europene singure nu mai pot furniza răspunsurile potrivite. De aceea, opinia publică europeană susţine Uniunea şi îi cere să caute răspunsuri la provocări de actualitate: încălzirea globală, tensiunile legate de identitatea religioasă, riscul unui aşa-numit "conflict al civilizaţiilor", felul în care sînt trataţi imigranţii, dezvoltarea durabilă, prevenirea unor epidemii la scară mondială etc. Articolul cel mai interesant se referă la felul în care tinerii pînă în 25 de ani privesc Europa. Ei sînt mai optimişti decît adulţii, Europa reprezentînd un spaţiu de liberă circulaţie pentru vacanţe, studii sau muncă. Pentru tineri, Europa de vis seamănă mult cu cea din filmul LâAuberge espagnole (tradus la noi Euro mix) al lui Cedric Klapisch - o Europă a întîlnirilor, care le simplifică viaţa, studiile, călătoriile. Interesant şi preocupant în acelaşi timp este că pentru tineri, politica este o absenţă. Întrebaţi despre semnificaţia expresiei "cetăţean european", mai puţin de jumătate dintre tineri vorbesc despre dreptul de vot, în timp ce peste 90% consideră prioritară posibilitatea de a studia sau pe cea de a munci. Pot fi însă împlinite aspiraţiile aşa-numitei "generaţii europene" în afara politicii? Greu de crezut.
