Chinezi la Berkeley

Cel care traversează campusul Universităţii Berkeley are toate şansele să circule - în amfiteatre, în cafenele, în biblioteci şi în cămine - într-un univers sonor dominat de dialectele limbii chineze. În 2005 şi 2006, în anul întîi, studenţii asiatici au fost 46% din total. Statisticile spun că această creştere s-a produs în detrimentul studenţilor de culoare şi al celor veniţi din ţările Americii Latine, sub-reprezentaţi cînd numărul lor este comparat cu ponderea lor în populaţie. Chiar şi albii (44% din populaţia Californiei) sînt sub-reprezentaţi, ei fiind acum 29% din efectiv; "Old Blues" - copiii foştilor absolvenţi se bucurau de unele privilegii - se plîng acum că accesul urmaşilor lor a devenit dificil. În condiţiile renunţării la "discriminarea pozitivă" (a fost abolită la Berkeley încă din 1997), situaţia se poate explica prin specificul cultural al familiilor din comunităţile asiatice, stabilite în Statele Unite. "Americanii de origine asiatică - scrie Daniel Golden în Wall Street Journal - sînt o categorie specială: ei nu beneficiază de măsurile oferite altor minorităţi, nici de privilegiile bogăţiei sau ale descendenţei de care profită albii cu bani. În secretariatele unde asiaticii se înscriu există tendinţa de a fi consideraţi un fel de roboţi programaţi de părinţii lor ca să strălucească la matematici şi în ştiinţe." În familia asiatică, prima şi singura datorie a copilului este să înveţe, iar demografia în schimbare a universităţilor ar putea fi o victorie a meritocraţiei, după abolirea discriminării pozitive. Dl Liu, care se ocupă de orientarea studenţilor chinezi în timpul perioadei de studii superioare, nu acceptă că modificările demografiei universitare în Yvy League s-ar datora unui specific asiatic exprimat prin concentrarea eforturilor asupra a ceea ce este esenţial: "Sînt practici asociate mai demult valorilor iudaice sau eticii anglo-saxone a muncii. Mesajul familial e acelaşi: trebuie să munceşti din greu, să-ţi amîni plăcerile, să ştii să te sacrifici". Dar la cursuri, comportamentul studenţilor de origine asiatică diferă de al celorlalţi: "Unii profesori o să vă spună că aceşti tineri obţin note excelente, dar că ei nu participă la dezbateri. A vorbi şi a gîndi sînt două lucruri diferite; unii asiatici consideră că poziţia de student nu permite discuţii, atitudine care poate crea neînţelegeri la cursuri. Oamenilor le e frică să se refere la diferenţe... şi ar trebui discutat, în loc să acceptăm explicaţii misterioase", scrie Hazel R. Markus, profesor de filozofie la Universitatea Stanford. Studenţii asiatici sînt mulţi şi gîndesc fără să facă zgomot. ( M. B. )