China: o lege capitalistă

Cei care consideră că principiile democratice sînt inevitabile cred că au obţinut o victorie în China cînd a fost adoptată legea de apărare a proprietăţii private, pe picior de egalitate cu cea publică. Reglementările Parlamentului chinez, denumit Congresul Naţional al Poporului, prevăd că orice formă de proprietate, inclusiv bunurile individuale, de stat sau colective, vor fi protejate de lege. Cei care cred că ideile comuniste sînt bune, doar că aplicarea lor a fost greşită, folosesc exemplul chinez pentru a demonstra că un partid comunist condus cu înţelepciune se poate adapta exigenţelor modernităţii şi poate asigura evoluţia cu calm şi în linişte, fără multipartidism, condamnări şi lustraţii. O duc bine şi idealurile, şi realitatea. Prezentînd legea, Wang Zhaoguo, vicepreşedintele Comitetului Permanent, le-a explicat delegaţilor că protejarea dreptului la proprietate are drept scop "stimularea puterii de a crea bogăţie şi de a consolida stabilitatea societăţii". Legea e făcută pentru a le da certitudini antreprenorilor care deţin acum jumătate din producţia Chinei (alte cifre spun că ar fi vorba de două treimi), proprietarilor de locuinţe urbane, fermierilor de la ţară - din ce în ce mai numeroşi, iar în China numerele mari înseamnă altceva decît într-o ţară europeană, fie ea şi mare. Cele mai dureroase probleme par a fi în agricultură. În perioada maoistă, a comunelor rurale, statutul proprietăţii asupra pămîntului a fost tulburat definitiv. De cînd se dezvoltă capitalismul, întreprinzătorii au luat cu japca pămîntul agricol, de pe care statul şi-a luat mîna fără a-l atribui cuiva, şi au construit pe el obiective industriale şi comerciale. Nu e clar dacă noua lege va apăra drepturile ţăranilor sau drepturile noilor proprietari, consfinţind furtul iniţial. Peste 3000 de foşti demnitari şi academicieni au compus un manifest unde spun că noua lege contrazice Constituţia şi principiile partidului. Textul publicat pe Internet afirmă că "pentru o ţară cum e China, privatizarea nu e o învăţătură, ci un dezastru (...). Înseamnă că oamenii deveniţi bogaţi jefuind bunurile statului şi luînd mită vor fi exoneraţi de orice acuzaţie". Cenzorii Partidului Comunist au ordonat eliminarea petiţiei de pe Internet, iar difuzarea numărului revistei Cai Jin din Beijing, unde fuseseră publicate ecouri ale acestei dezbateri, a fost oprită. Organizaţiile internaţionale care apără libertatea cuvîntului susţin acum drepturile comuniştilor chinezi dogmatici împotriva unui partid comunist reformist. Aici au ajuns principiile. E greu de ghicit cum este, de fapt, realitatea. China este în posesia unui sistem de circulaţie a informaţiei şi lumea largă nu află decît ceea ce vrea puterea să se ştie. Sporadic apar ştiri despre revolte, incidente minore se transformă în incendii: fotografii de proastă calitate, postate pe Internet, păreau să arate mii de oameni revoltaţi, într-un oraş din provincia Hunan, înfruntînd forţe poliţieneşti dezlănţuite. Totul a pornit de la un controlor de bilete care l-a luat la bătaie pe un elev, revoltat că preţul biletelor de călătorie crescuse. Periodic apar veşti despre revoltele ţăranilor: ei n-au din ce trăi la ţară, nu li se permite să meargă la oraş, iar cînd se adresează legii, tribunalele sînt de partea celor care fac afaceri şi au de unde da mită. Modernizarea Chinei, controlată de comunişti, nu e scutită de crize, e scutită doar de expunerea lor. Ceea ce se vede e ritmul accelerat al pregătirilor pentru Olimpiadă, cuplate cu eficienţa marelui avînt constructiv comunist. Capitala s-a transformat: au apărut 12 centre sportive olimpice, o linie de metrou care traversează oraşul, un mănunchi de clădiri turn, un terminal de aeroport şi - după un scandal imens - clădirea unui teatru, proiectat de un arhitect francez, în formă de ou. Cu cît afli mai mult, cu atît înţelegi mai puţin. Un cetăţean chinez scrie pe Internet: "acum, cu legile proprietăţii, nu mai mi-e teamă că o să-mi pierd bicicleta. Chiar dacă dispare, dar rămîne în China, conform legii, ea îmi aparţine în continuare". Nu ştim dacă membrii Congresului sau opozanţii lor comunişti au văzut un film vechi, Hoţii de biciclete. Omului de pe Internet i-ar plăcea.