Ceva istorie în buza Crăciunului

Publicat în Dilema Veche nr. 100 din 15 Ian 2004
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd graţioasa doamnă Condoleezza Rice a păşit ca o felină de abanos pe bitumul rece al aeroportului "Henri Coandă", într-o seară de decembrie cînd încă nu dispăruse cu totul emoţiunea Zilei Naţionale a României, toată lumea a vibrat cum se cuvine pentru că toată lumea - nu-i aşa - ştia deja. Presa, comentatorii, poporul, dimpreună cu Guvernul său şi cu preşedintele, ştiau că ceea ce se întîmplă este un moment istoric. Cînd atît de multă lume este convinsă că asistă la trei ore istorice e şi inutil, şi imprudent să spui public că nu e chiar aşa. În context, prezintă un grad foarte ridicat de risc să-ţi aduci, de pildă, aminte de capodopera caragialiană intitulată 25 de minute..., o proză genială despre febrilitatea unui orăşel oarecare, "urbea Z...", în a cărui gară frumos pavoazată trenul cu "Vodă şi Doamna care pleacă în străinătate" urmează a opri pentru 25 de minute - desigur, minute istorice. Rişti să fii socotit fie trădător, fie prost, ceea ce nici un român cu scaun la cap nu îşi permite. După ce vizita a trecut (parcă mai repede decît trec, în general, trei ore, dar, deh!, au fost ore istorice...), acordul s-a semnat şi preşedintele şi-a mai flexat o dată în public bicepşii de care poporul e atît de îndrăgostit, după ce ameţeala emoţiei a mai trecut şi electoratul îşi mută atenţia tot mai mult spre cele ale sezonului (e.g. damigene, caltaboşi, şorici, murături de toate felurile, fleici, cîrnăţărie, brad), se poate aminti o remarcă dintr-o carte a dlui Lucian Boia: "românii se lasă uşor subjugaţi de istorie". Istoria, desigur, e ceva foarte mare. Şi important. Foarte important. Cel mai important. Spune unui român că participă la un moment istoric şi îl ai de partea ta, necondiţionat. Dorinţa de a participa la istorie este atît de mare la noi, încît se pretează lesne la cel puţin două interpretări. Una, cumva psihanalitică, este aceea că un popor văduvit de istorie, cu un trecut mediocru şi cu lungi episoade de ruşine colectivă, are, paradoxal, un simţ mai acut al propriei demnităţi. Cum demnitatea naţională şi istoria merg mînă în mînă, nu poţi să nu vezi legătura. O a doua interpretare este aceea că românii "cad" uşor la istorie pentru că nu prea ştiu bine ce e aceea istorie. Simţul lor istoric este atît de atrofiat aici, la marginea lumii, încît orice adiere pare o furtună. Cînd nu faci istoria, o visezi. Mi-e greu să găsesc o ţară în care schema completă a miturilor istoriei (Conspiraţia, Salvatorul, Vîrsta de Aur şi Unitatea) funcţionează mai deplin, mai influent şi mai vital decît la noi.* Nu, semnarea acordului prin care România acordă militarilor americani acces liber la anumite baze militare şi zone de antrenament de pe propriul teritoriu nu este un moment istoric. Nu este o cotitură în istoria noastră aşa cum, de pildă, a fost aderarea noastră la NATO şi cum va fi, sînt sigur, aderarea noastră la UE. Acest acord este un pas logic într-o relaţie bilaterală care curge în acest sens de ani mulţi şi, desigur, va fi urmat şi de altele asemănătoare, poate chiar mai substanţiale (se vorbeşte deja de viitoarea participare a României la sistemul defensiv al "scutului antirachetă" american). Retorica infantilă care leagă speranţele bunicilor noştri de venirea de acum a americanilor nu mai emoţionează nici măcar coafezele şi elevele de la liceul sanitar care varsă lacrimi rimelate la telenovelele dlui Adrian Sîrbu. Întîi, din cauza repetiţiei: am strigat din piepturi tricolore "Ura, vin americanii!", şi cînd a venit Bill Clinton în Piaţa Universităţii, şi cînd a venit George W. Bush să vadă curcubeul, şi cînd au venit primii soldaţi americani la "Kogălniceanu" la începutul războiului din Irak. Apoi, e şi o problemă stilistică. Nu poţi să întîmpini de fiecare dată oficialii americani, care vin la Bucureşti, cu strigătul pionieresc "Vin americanii!". Au trecut totuşi 16 ani de la căderea lui Ceauşescu. Avem, de ani de zile, un parteneriat strategic aprofundat cu SUA, sîntem în NATO, sîntem al patrulea contributor militar în Irak şi al treilea în Afganistan, sîntem în prima linie a războiului antiterorist pentru că noi singuri ne-am pus acolo. Quand m

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.