Cel mai puţin rău

Într-o campanie electorală începută cu mult înaintea sorocului, candidaţii Partidului Democrat sînt favorizaţi de neputinţa preşedintelui în exerciţiu de a obţine un succes în Irak. Bush jr. refuză să facă paşii înapoi recomandaţi de raportul Backer-Hamilton, dar decizia de a avansa nu se materializează în paşii înainte. Cei doi democraţi care şi-au anunţat candidatura - Hillary Clinton şi Barack Obama - reprezintă, deocamdată, alt electorat, cu alte aşteptări de la politică, decît cele ale majorităţii republicane de la precedentele alegeri. Vor trebui să se întreacă întîi între ei - şi probabil şi cu alţi pretendenţi - pentru a obţine nominalizarea propriului partid şi de abia apoi cu adversarul din partidul advers. Amîndoi au farmecul unei premiere: primul candidat de culoare şi prima candidată femeie pentru Biroul Oval. Se consideră că Obama are prea puţină experienţă politică - cu un singur termen în Congres de senator de Illinois -, dar are o bună reputaţie dobîndită, în Senatul statului, prin ştiinţa de a organiza acţiuni politice cu rezultate la bază, prin mobilizarea celor săraci şi marginalizaţi, în acţiuni eficiente în modificarea situaţiei lor. În Senatul statului Illinois a fost un bun negociator. Povesteşte cu haz, cum în prima sa zi din Senatul Statelor Unite, unde ocupă locul 99 pe scala vîrstei, unde n-a apucat să voteze sau să introducă un amendament la vreo lege, înainte de a se aşeza la locul lui a fost întrebat de reporter: "Domnule Obama, care e locul dumneavoastră în istorie?". În 1985, a condus un proiect non-profit de ajutorare a bisericilor locale în programele lor de instruire ale locuitorilor din cartierele sărace. În 1988, a intrat la Harvard, iar în 1990, a fost primul afro-american ales preşedinte al Harvard Law Review. Absenţa vizibilităţii naţionale poate juca în favoarea lui în disputa cu Hillary Clinton: americanii n-au uitat vremea cînd viaţa ei intimă de soţie de preşedinte era subiect de prima pagină. Faptul că a ales să rabde valurile murdare ale acelei poveşti cu rochii pătate şi minciuni prezidenţiale a coborît-o în ochii apărătorilor demnităţii feminine, fără să o ridice în ochii celor care au o soartă asemănătoare: nimănui nu-i place să-şi contemple imaginea propriilor compromisuri. Soţiile stoice, vulnerabile şi rău tratate sînt minunate în seriale, nu la actualităţile din politică. Hillary a cîştigat totuşi, aparent fără probleme, după aceea, campania pentru un loc în Senatul Statelor Unite. Percepută ca o activistă radicală pentru drepturile femeii, pentru acoperirea universală a securităţii sociale, ea a făcut în ultimii ani mari eforturi pentru a-şi îndulci imaginea: în timp ce-şi schimba coafura, machiajul şi ochelarii, aluneca de la stînga partidului său spre dreapta. A început să vadă în întreruperile de sarcină mai curînd o tragedie decît un drept al femeii, a votat pentru războiul din Irak şi pentru Patriot Act (reglementările impuse de lupta împotriva terorismului limitează drepturile individuale). Hillary moderata le-a dezamăgit pe susţinătoarele ei radicale: "Nu e mai rea decît alţi politicieni, dar speram că o să fie mai bună", a declarat recent în-tr-un interviu actriţa Susan Sarandon. A început campania pentru nominalizare într-o tonalitate minoră; la o clinică a comunităţii din Manhattan, a venit cu un anturaj minimal, fără membrii de familie, chiar fără sistem de amplificare. Nu a folosit retorica de campanie, s-a ocupat de felul cum pot fi îmbunătăţite asigurările de sănătate pentru copii. Se prezintă drept mamă a fiicei ei, ca o cercetătoare a fenomenului politic, ca senator de New York. În timp ce-şi caută sprijin la centru, Hillary pierde voturile celor pe care conta în orice ocazie. Pe măsură ce se apropie de focarul puterii, idealismul politic al persoanei - bărbat sau femeie - îşi pîrleşte aripile. S-ar putea ca Hillary să fie percepută ca o "candidată a mamelor", în timp ce oamenii serioşi, candidaţii republicani şi bărbaţii democraţi se ocupă de lucrurile serioase, cum sînt securitatea naţională şi încălzirea globală. Oricît de prudenţi ar fi acum Barack Obama şi Hillary Clinton în pregătirea candidaturii reale, participanţii la cursa electorală nu vor putea evita dezbaterea despre imaginea globală a Americii, despre implicarea forţei ei - economice şi militare - în felul cum merge lumea. Aici e răspunsul la întrebarea curiosului reporter despre rolul unuia sau altuia în istorie.