Cea mai mare închisoare de jurnalişti

Publicat în Dilema Veche nr. 732 din 1-7 martie 2018
Salutări de la Basel jpeg

Comunitatea internațională se mobilizează și cere eliberarea celor șase jurnaliști turci condamnați, acum două săptămîni, la închisoare pe viață fără posibilitate de amnistie. Din acest lot fac parte frații Ahmet Altan, fostul redactor-șef al ziarului Taraf, fratele său, Mehmet Altan, un intelectual public foarte apreciat, jurnalista Nazli Ilicak, apropiată de partidul aflat la putere (AKP) și alte trei persoane. Cu toții au fost condamnați pentru „tentativă de răsturnare a ordinii constituționale“. În Europa, sute de organizații și de personalități publice solicită, prin petiții și proteste, eliberarea lor. „Verdictul e o răzbunare politică de o violență incredibilă. E un precedent dezastruos pentru numeroșii jurnaliști acuzați pe nedrept de implicare în tentativa de lovitură de stat din 2016“, spune Christophe Deloire, secretarul general al organizației Reporteri fără Frontiere.

Într-adevăr, după lovitura de stat eșuată din iulie 2016, președintele Recep Tayyip Erdogan a declanșat starea de urgență și a lansat ceea ce mulți comentatori consideră a fi o campanie de epurare politică. În jur de 50.000 de persoane au fost arestate în lunile care au urmat: jurnaliști, angajați ai administrației, militari și polițiști. Alte 150.000 de persoane au fost demise sau destituite.

Tabloul e încă și mai sumbru în ceea ce privește libertatea de exprimare. Potrivit organizației Reporteri fără Frontiere, Turcia este „cea mai mare închisoare pentru jurnaliști“. În 2017, se situa pe locul 155 (din 180) în clasamentul mondial al libertății presei. Un bilanț din 2016 indica 150 de jurnaliști aflați în detenție. 170 de publicații au fost suspendate în urma puciului și peste 100.000 de site-uri sînt blocate. Erdogan a profitat de puci pentru a-și elimina, prin decret, adversarii politici și pentru a închide gura presei critice.

Cel mai adesea, autoritățile recurg la acuzația de terorism sau de complicitate cu o organizație teroristă. Așa s-a întîmplat și în cazul cel mai recent, al lui Mehmet Altan. Eseist, publicist, cunoscut om de televiziune, un intelectual implicat, Mehmet Altan s-a definit întotdeauna ca un democrat, ca un „marxist-liberal“. E un susținător al aderării Turciei la Uniunea Europeană. Și, ca mulți alți apărători ai democrației, s-a poziționat inițial printre aliații lui Erdogan în lupta sa cu elitele militare. Dar n-a ezitat să sancționeze derapajele naționaliste și antieuropene ale președintelui. În seara de dinaintea puciului eșuat, Altan era într-un studio de televiziune. A fost arestat în septembrie 2016, două luni mai tîrziu. I s-a imputat că ar fi transmis „un mesaj subliminal“ în legătură cu lovitura de stat. A fost cercetat pentru legături cu mișcarea Hizmet (inițiată în SUA de predicatorul Fethullah Gülen), pe seama căreia autoritățile de la Ankara pun tentativa de lovitură de stat. Procesul a fost urmărit de numeroși jurnaliști: atît capetele de acuzare, cît și pronunțarea instanței au fost considerate arbitrare de observatorii europeni.

În mod amar-ironic, cei șase au primit sentința definitivă în aceeași zi în care a fost eliberat jurnalistul Deniz Yücel. Corespondent al ziarului Die Welt, Yücel se afla deja de mai bine de un an în arest, fără să-i fie aduse la cunoștință acuzațiile. Eliberarea lui s-a produs, cel mai probabil, în urma unor negocieri (însăși Angela Merkel a cerut-o, de mai multe ori) complicate. Fiind cetățean german, se poate spune că Yücel a avut, pînă la urmă, noroc. Dar ce poate face comunitatea internațională pentru jurnaliștii -turci aflați în închisori? Altceva în afară de petiții, scrisori deschise și declarații?

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.